Page 34 - Morisena 1 (5) / 2017
P. 34

MORISENA, anul II, nr. 1 (5)/2017                                                                                                                                                                 Revistă trimestrială de istorie



        a  fost  făcută  treptat,  prin  ridicarea  unor  fortificaţii  1166 şi 1141-1155, însă urme şi mărturii ale prezenţei       Iobagii şi cnezii cetăţilor. Potrivit lui Engel Pál,  baronii  şi  magnaţii,  „literaţi”  sau  nobilimea  de  robă,
        şi  aşezări  pe  teritoriile  ocupate.  Considerăm  că  cele  bizantine  nu  au  fost  atestate  pe  teritoriul  Banatului .   cetatea cu toate anexele şi pertinenţele sale era deservită  nobilii  orăşeni”,  după  care  îi  menţionează  pe  nobilii
                                                                                                               33
        două fortificaţii au făcut parte din sistemul de cetăţi, în  Mai mult, turnul-locuinţă de la Ilidia-Obliţa a fost datat   de  o  ierarhie  socială  la  baza  căreia  se  aflau  iobagii  condiţionari, unde se regăsesc: cnezii, voievozii şi boierii
                                                                                                                                                                                              45
        perioada secolelor XII-XIII, având rolul de a administra  pe baza unui inventar ce cuprindea un pinten cu spin,        cetăţilor  şi  castrensii.  Primii  sunt  consideraţi  o  elită  făgărăşeni .  Desigur,  atenţia  ne  este  atrasă  de  ultima
        teritoriile din împrejurimi. Însă, în prima parte a veacul  o monedă de la regele Ştefan al III-lea (1162-1172) şi     privilegiată, a cărui rol principal era de natură militară,  categorie, din care îi excludem pe boierii din Făgăraş,
        al XIII-lea, întreaga provincie era ocupată şi cele două  un denar de Salzburg, de la mijlocul secolului al XII-       dar libertatea lor era una relativă, deoarece se consideră  care nu prezintă interes pentru studiul de faţă. Aşadar,
                                                                                                                                                                            36
        centre şi-au pierdut importanţa strategică, prin urmare,  lea . Astfel, prezenţa autorităţii bizantine în acest spaţiu   că erau obligaţi să slujească în permanenţă cetatea . Spre  autorul  consideră  că  voievozii  şi  cnezii  reprezentau
                                                                34
        în  contextul  în  care  n-au  fost  distruse  de  invazia  rămâne  doar  o  presupunere  în  contextul  în  care  toate   deosebire de aceştia, castrensi erau locuitori liberi, de pe  acea  nobilime  condiţionară  de  care  vorbeşte  şi Adrian
                                                         27
        mongolă, ele au intrat în cadrul domeniilor nobiliare .  mărturiile  sugerează  continuitatea  stăpânirii  maghiare.   teritoriul cetăţii, fără atribuţii militare, care se ocupau cu  Andrei Rusu, şi care s-a aflat sub autoritatea cetăţilor.
        Fortificaţiile  care  le-au  luat  locul  sunt  identificate  în  De aceea considerăm că cetatea de la Ilidia a făcut parte   agricultura, dar care erau obligaţi să întreprindă diferite  De  asemenea,  afirmă  că  voievozii  şi  cnezii  cu  statut
        zona  colinară,  la  Buza  Turcului  şi  undeva  la  poalele  din sistemul de cetăţi arpadian, iar funcţionalitatea sa a   slujbe şi să-i întreţină pe iobagi şi pe superiori lor. Despre  nobiliar descindeau din categoria oamenilor cetăţii, din
                                                                                                                                                                                                      46
        Semenicului,  în  apropiere  de  Reşiţa .  Desigur,  în   fost asigurată de populaţia autohtonă.                       ei se mai afirmă că deţineau proprietăţi pe care puteau  perioada arpadiană . Evident, silogismul pe care autorul
                                             28
        discuţie  sunt  cetatea  Cuieşti  şi  cetatea  Bârzavei,  care                                                         să le lase moştenire sau că „posedau în obşte pământul  nu l-a mai amintit, susţine includerea românilor în cadrul
                                                                                                                                      37
        în  perioada  secolelor  XIV-XV  s-au  remarcat  ca  centre   5.3.b.  Dezagregarea  sistemului  de  cetăţi             satului” .  Istoricul  maghiar  consideră  că  ambele  stări  sistemului de cetăţi.
        ale districtelor omonime. Acestea constituie mărturii ale   arpadian                                                   descind din două categorii sociale ce au vieţuit, în veacul   Maria  Holban  a  redat  în  detaliu  categoriile
                                                                                                                                                                            38
        avansării maghiarilor până în depresiunea Reşiţei, fapt    Includerea  populaţiei  româneşti  în  cadrul               al XI-lea: viteji „liberi” şi oamenii de rând, liberi .  cnezimii  iobage,  aducând  în  discuţie  documente
        ce a însemnat finalizarea cuceririi teritoriilor montane.   sistemului de cetăţi, construit de regalitatea arpadiană,        Zsoldos  Attila  nuanţează  condiţia  socială  a  din  secolul  al  XIV-lea ,  însă  a  ignorat  procesul
                                                                                                                                                                                                            47
        Stabilirea momentului în care teritoriile aflate la poalele   nu  reprezintă  un  subiect  nou  pentru  literatura  de   iobagilor  cetăţii,  precizând  că  statutul  lor  privilegiat  de  includere  a  românilor  în  sistemul  de  fortificaţii
        Semenicului au intrat în componenţa regatului Sfântului   specialitate.  În  perioada  interbelică,  cercetătorul  Dinu   era  valid  doar  între  hotarele  cetăţii,  fiind  astfel  arpadian.  Atitudinea  dânsei  faţă  de  acest  subiect  nu
        Ştefan  este  dificil  de  realizat,  în  lipsa  unor  informaţii   Arion acorda un întreg capitol din lucrarea sa cnezilor   inferior  celui  al  servienţilor  regali  sau  al  nobilimii  reprezintă  o  excepţie,  fiind  o  deprindere  obişnuită
                                                                                                                                          39
        documentare  şi  arheologice  concrete.  Dacă,  în  cazul   de cetăţi care, în opinia sa, constituiau o stare socială   provinciale .  De  asemenea,  acest  istoric  afirmă  că,   în  rândul  istoricilor  români.  Abia  recent,  problema  a
        cetăţii  Bârzava  avem  informaţii  doar  din  deceniul  opt   distinctă  în  Ungaria .  Opiniile  sale  sunt  destul  de   în  perioada  arpadiană,  termenul  iobagio  desemna,  în   fost  dezbătută  de  Adrian  Rusu,  care,  referindu-se  la
                                                                                 35
        al secolului al XIII-lea, despre cetatea Cuieşti se afirmă   pertinente,  dar  calitatea  studiului  său  este  afectată  de   unele cazuri, persoanele care deţineau anumite slujbe   Transilvania,  susţine  că  integrarea  românilor  în  acest
                                                                                                                                                                                                                        48
        că prezintă toate caracteristicile fortificaţiilor de zid, din   confuzia  dintre  iobagii  cetăţilor,  pertinenţele  cetăţilor   sau  care  se  numărau  în  ierarhia  militară  a  cetăţii.   organism a debutat în secolul al XI-lea . Astfel, cetăţile
        secolele XIII-XIV .                                   arpadiene şi cnezi înnobilaţi, nobilii români şi districtele     Această dovadă l-a determinat să afirme că aceştia erau   au  fost  ridicate  pentru  a-i  supraveghea  pe  români  şi
                         29
              c)  Depresiunea  Oraviţei.  Fără  îndoială  şi  acest   româneşti. Autorul nu face nicio distincţie între cnezii   străbunii iobagilor cetăţii, al căror statut era definit de   pentru a beneficia de potenţialul lor material şi social,
        teritoriu  făcea  parte,  în  jurul  anului  1000,  din  ducatul   cetăţilor, în calitate de iobagi ai cetăţii şi cnezii nobili din   dreptul asupra proprietăţii, în calitate de moştenitori ai   iar analog s-au desfăşurat colonizările rurale, stimulate
                                                                                                                                                                   40
        lui Achtum, ca mai apoi să intre în stăpânirea coroanei   secolele  XIV-XV.  De  asemenea,  districtele  româneşti,    soldaţilor cu funcţii militare din cetăţi .           tocmai de aceste centre politice, în apropierea cărora au
        maghiare.  Cea  mai  importantă  aşezare  a  acestei   din aceste veacuri reprezentau dependinţele şi domeniile              Adrian Andrei  Rusu  susţine  şi  el  existenţa  unei   apărut aşezările. Acestea, în majoritatea cazurilor, s-au
        depresiuni  a  fost  identificată  la  Ilidia,  unde  în  zona   fortificaţiilor şi invers. De fapt, Dinu Arion nu sesizează   stări intermediare între servi şi liberi, pe care o identifică   născut din „colonia şantierului de lucru .
                                                                                                                                                                                                                         49
        dealului  Obliţa  au  fost  excavate  ruinele  unei  cetăţi,   metamorfozele instituţionale şi sociale, de la cumpăna   cu condiţionarii regelui şi o denumeşte pătura „iobagilor   Luând ca reper acest punct de vedere nu este greu
                                                                                                                                         41
        mai exact ale unui turn-locuinţă, din a doua jumătate a   secolelor  XIII-XIV,  din  interiorul  bazinului  Carpatic.   de  castre” .  Potrivit  opiniei  sale,  această  categorie   să ne imaginăm recrutarea românilor din zonele colinare
                                                                                                                               socială era foarte asemănătoare cnezilor de pe teritoriul
        secolului al XII-lea . Despre fortificaţie s-a afirmat că   Opinia  sa  nu  este  singulară,  ci  se  regăseşte  la  mulţi   cetăţilor.  Acelaşi  aspect  a  fost  remarcat  anterior  de   şi montane ale Banatului şi implicarea lor în procesul de
                          30
        reprezintă rezultatul unei duble înrâuriri, atât a tehnicilor   istorici  români,  cu  toate  că  istoriografia  românească  a   istoricul Bonis György, care aprecia că datorită valenţelor   construcţie al cetăţilor, care vor avea rolul de a asigura
        apusene, cât şi a tipurilor de fortificaţii militare bizantine   urmărit cu neîncredere ipotezele formulate de cercetători   războinice,  cnezii  şi  voievozii  români  au  cunoscut  o   stăpânirea  maghiară  şi  implicit  valorificarea  resurselor
        de la Belgrad, Branicevo sau Vidin.                                                                                    ascensiune rapidă în rândul stărilor sociale superioare,   materiale şi umane din teritoriile ocupate.
              După unele interpretări, izvoarele scrise ar sugera   maghiari cu privire la identitatea iobăgimii de cetăţi.    prin intermediul domeniilor patronate de cetăţi .          Totuşi, includerea românilor în cadrul sistemului
                                                                                                                                                                          42
        că  cetăţile  Ilidia-Obliţa  şi  Cuvin,  împreună  cu  toate   Pentru  început  se  cuvine  să  definim  sistemul            Radu  Popa  recunoştea,  cu  unele  rezerve,    de  cetăţi  a  însemnat  prejudicierea  statutului  cnezial,
        pertinenţele lor au fost cucerite de maghiari, din mâna   de  fortificaţii  arpadian  şi  componentele  sale,  pentru   similitudinile dintre cnezi şi iobagii de cetate, în urma   cea  ce  a  determinat  ca  posesorii  săi  să  devină  nişte
        bizantinilor, în anul 1182. Trei ani mai târziu acestea ar fi   a  reliefa  toate  consecinţele  sociale  resimţite  odată   informaţiilor documentare referitoare la Ţara Haţegului .   condiţionari,  aşa  cum  consideră  Adrian  Andrei  Rusu.
                                                                                                                                                                                 43
        reprezentat dota matrimonială a Margaretei, fiica regelui   cu  dezmembrarea  sa.  Potrivit  opiniei  unanime  acest   Asemenea  lui, Avram Andea  afirmă  despre  cnezii  din   Din acest moment posesia pământului era legitimată de
        Bela  al  III-lea  (1172-1196),  la  căsătoria  cu  împăratul   organism  reprezenta  totalitatea  cetăţilor,  fortificaţiilor   districtul Caransebeş că erau iobagi de cetate .  plătirea unor taxe, precum dijma (decima) din animale
                                                                                                                                                                        44
        Isac  al  II-lea Angelos  (1185-1195/1203-1204) .  Pe  de   şi  a  centrelor  de  putere,  orânduite  să  asigure            Stratificarea  socială  a  nobilimii  româneşti   mici,  îndeplinirea  îndatoririlor  militare  şi  prestarea
                                                   31
                                                                                                                                                                                                                                  50
        altă parte domeniile fortificaţiei sunt menţionate de un   funcţionalitatea regatului Ungariei în primele sale secole   este  prezentată  de  Ioan  Drăgan,  dar  fără  a  înfăţişa  o   retribuţiilor  materiale,  indispensabile  cetăţilor .  În
        document  emis  la  30  martie  1223 ,  care  menţionează   şi care, în acelaşi timp, reprezenta liantul şi puntea de   anumită ordine ierarhică. Istoricul clujean s-a mulţumit   anul  1482,  aflăm  despre  cnezii  de  pe  domeniul  cetăţii
                                        32
        că posesiunile i-au fost dăruite prinţesei de către fratele   legătură  dintre  coroană  şi  supuşi.  Până  la  începutul   să-i  enumere  pe  „nobilii  de  rând,  fruntaşii,  aleşii,   Hunedoara că erau scutiţi din vechime de plata tuturor
        său, Andrei al II-lea (1205-1235).                    secolului al XIII-lea întreg spaţiul bănăţean va fi integrat                                                           dărilor, cu excepţia slujbei desfăşurate la cetate . Cnezii
                                                                                                                                                                                                                                51
              Pentru a clarifica situaţia se cuvine să identificăm   în sfera de activitate a sistemului de fortificaţii, care va   36 P. Engel, Regatul Sfântului Ştefan, p. 97-98.  de Temeşel, cu toate că au fost înnobilaţi, au fost nevoiţi
        momentul  în  care  teritoriul  dintre  Dunăre  şi  Munţii   influenţa  desfăşurarea  vieţii  sociale  şi  administrative   37 Ibidem.
        Aninei a intrat în stăpânirea Imperiului Bizantin. Desigur,   prin intermediul instituţiilor sale. Însă, în atenţia noastră   38 Ibidem.                                     45 I. Drăgan, Nobilimea românească din Transilvania între anii
        în atenţia noastră vor fi evenimentele militare din anii   rămân doar cetăţile şi zona colinară şi montană, situată    39 A. Zsoldos, A szent király szabadjai. Fejezetek a várjobbagyság  1440-1514, București, 2000, p. 117.
                                                              în partea estică a provinciei.                                   történetéből, Budapest, 1999, p. 13.                  46 Ibidem, p. 210.
        27 D. Ţeicu, op. cit., în Banatica, 16/2003, nr.1, p. 349-353.                                                         40 Ibidem, p. 24-26.                                  47 Cronica, p. 226.
        28 Idem, Arheologia satului, p. 21-23.                33  I.  Barnea,  P.  Diaconu,  Structuri politice la Dunărea de Jos.   41 A. A. Rusu, Castelarea Carpatică, p. 425.    48 Castelarea Carpatică, p. 94-95.
        29 Ibidem, p. 22.                                     Românii şi pecenego-cumanii până la mijlocul secolului al XIII-  42 Gy. Bonis, Hűbériség és rendiség, p. 277-278.      49 Ibidem, p. 427-428.
        30 Ibidem, p. 77-79.                                  lea, în Istoria Românilor, vol. III, p. 385-387.                 43 R. Popa, Ţara Haţegului, p. 198.                   50 I. Drăgan, Nobilimea, p. 156.
        31 Ibidem, p. 79-81.                                  34 D. Ţeicu, Arheologia satului, p. 77.                          44 A. Andea, Banatul cnezial până la înstăpânirea habsburgică  51 I. Pataki, Domeniul Hunedoara la începutul secolului al XVI-
        32 DIR, C, I, p. 197.                                 35 D. C. Arion, op. cit., p. 199-225.                            (1718), Reșiţa, 1996, p. 133.                         lea. Studiu şi documente, București, 1973, p. 128.

        Pag. 32                                                                                                                                                                                                                 Pag. 33
   29   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39