Page 14 - Revista Morisena
P. 14

MORISENA, anul II, nr. 2 (6)/2017



                                      germani sunt oaspeţi în  autorul, exprimându-și regretul pentru absenţa corului lui
                                      România  şi  beneficiază  Musicescu de pe scenele de concert din Arad şi Timişoara,
                                      de  libertăţile  cele  mai  sesiza tendinţa reformatoare a coralei moldovene.
                                      largi ce le oferă Regatul    Aşa  cum  rezultă  din  articolul  publicat  în
                                      Român  oaspeţilor  săi.  „Luminătoriul”,  Corul  Mitropolitan  nu  a  poposit  la
                                      Noi  n-am  văzut  nimic  Arad, fiind prevenit de protosingelul Augustin Hamsea
                                      supărător  în  cântarea  că  „nu  sunt  prospecte  de  reuşire  cu  concertul,  fiindcă
                                      nemţească  a  nemţilor  oamenii  sunt  împrăştiaţi  pe  la  scălzi  [băi]”.  „Chiar  şi
                                      ce  trăiesc  în  Regatul  eu  –  zice  dl  Hamsea  –  pornesc  acum  la  scălzi  pentru
                                      Român,  din  contra,  ne-  restaurarea sănătăţii. Cu toate astea, dacă totuşi voiţi a
                                      am bucurat de libertatea,  veni, eu renunţ a pleca acum.” Banala motivaţie a fost
                                      care  nu  e  frază,  ci  respinsă  de  directorul  periodicului  timişorean,  Pavel
                                      realitate  în  România.  Rotariu, autorul articolului, într-o notă de subsol în care
                                      Ne-ar  fi  supărat  dacă  insinua că reticenţa lui Hamsea ar fi fost diplomatică, în
                                      românii  ar  fi  cântat  acele zile aflându-se la Arad, cu prilejul unei expoziţii,
                                      nemţeşte.  Ca  neamţul  un  ministru  al  cabinetului  de  la  Budapesta.  Nota
                                      să  cânte  nemţeşte,  iar  cuprinde şi o explicaţie a contramandării concertului din
                                      ungurul,  ungureşte  Timişoara,  unde  fusese  trimis  un  „plenipotenţiar”  din
        pretutindeni  pe  faţa  pământului,  considerăm  ca  eflux  al  partea lui Musicescu, care, cu sprijinul lui P. Rotariu,
        libertăţii universale, pentru care luptăm şi trebuie să lupte  să  se  ocupe  de  organizarea  spectacolului.  Întâlnirea
        toţi aderenţii fervenţi ai libertăţii naţionale [...]. Nu aşa a  fiind tardivă (cu doar două zile înainte de programarea
        judecat Iorga. El a cerut ca în România şi neamţul să cânte  concertului),  „era  imposibilitate  fizică  a  satisface;  am
        româneşte, un postulat care aduce mult cu şovinismul, pe  scris, încă, la Iaşi dlui Musicescu, ca să ne avizeze de
        care-l combatem la oligarhii noştri şi cu care nici din acest  timpuriu, cel puţin cu 8 zile înainte, pentru că în loc nu
        motiv nu ne putem identifica.” (v. Ioța lu Toboc [Valeriu  avem  public  mult  românesc...,  nu  m-a  avizat  nici  din
        Braniște],  Cântăreții  noștri  la  București  –  Impresii  și  Sibiu, nici din Braşov”. În discuţia cu Rotariu, emisarul
        aminitiri, Lugoj, 1907)                               lui Musicescu i-a mărturisit acestuia că nu deţinea nici
                                         Incidentul  a  deter-  licenţa  pentru  un  concert  la  Timişoara.  Toate  aceste
                                   minat  formarea  a  două  deficienţe organizatorice au prilejuit diferite ecouri cu
                                   tabere  adverse  (cea  a  lui  nejustificate conotaţii naţionaliste în presa românească.
                                   Iorga,  dominată  de  ac-       Un alt episod din istoria disputelor cu tentă națională,
                                   cente  naţionaliste,  şi  cea  în măsură să altereze echilibrul relațiilor interetnice, a fost
                                   a  lui  Davila,  partizană  a  generat de un conflict juridic, pe marginea omagierii lui
                                   manifestărilor  culturale  Avram Iancu.
                                   plurilingve  şi  a  spiritului   Așa-numitul „proces în afacerea Iancu”, „pertractat”
                                   tolerant  interetnic),  care  în 30 noiembrie – 1 decembrie 1899 la Tribunalul Regesc
                                   s-au huiduit reciproc.     din  Alba  Iulia,  avea  ca  obiect  colecta  (fond  deschis  în
                                         După  turneul  Coru-  martie 1894 de către I. Russu-Şirianu) destinată ridicării
                                   lui  Mitropolitan  din  Iaşi,  unui monument Crăișorului Munților. Urmărirea penală,
                                   dirijat de Gavriil Musicescu  declanșată cu mai bine de un an în urmă, îl viza pe Tit Liviu
                                   (24-28  iulie/5-9  august  Albini  (directorul  ziarului  „Tribuna”),  administratorul
                                   1890), se petrece o mutaţie  colectei, învinuit de fraudarea sumei. Iată o plastică relatare
                                   fundamentală  în  structura  a corespondentului  periodicului „Gazeta Transilvaniei”,
                                   repertorială  a  corului  lui  prezent  în  sala  de  judecată:  „După  ce  se  ia  naţionalul
                                   Vidu,  care,  până  în  acel  acuzatului T. L. Albini, se citeşte actul de acuzaţiune Apoi,
                                   moment, se confruntase cu  preşedintele expune în mod pătimaş cele premerse. Spune
        reticenţa coriştilor, dar şi a publicului larg la introducerea  că organele politice au cerut ca banii colectaţi din chestiune
        pieselor  de  factură  folclorică  (folclorul  orăşenesc,  să  fie  depuşi  la  o  bancă  din  patrie. Albini  întârziind  a-i
        reprezentat de aşa-numitele ,,mocănii” din Dealul Viilor,  depune, s-a făcut arătare criminală contra lui şi a fost tras
        privite drept keine Musik), aceştia fiind educaţi în spiritul  în cercetare şi deţinut în arest preventiv (cu totul, nu mai
        muzicii apusene (germane) de factură clasică.         puţin de 13 luni!), iar acum e chemat tribunalul a judeca
              Ecoul  turneului  bănăţean  al  coralei  mitropolitane  dacă acuzatul este vinovat ori nu. După aceasta a urmat
        a  fost  reflectat  într-un  articol  publicat  în  ziarul  ieşean  interogatorul acuzatului, ce i l-a făcut preşedintele în aşa
        „Curierul”  (XVIII,  nr.  89  din  19/31  august  1890:  chip, încât a trebuit să intervină apărătorul şi să protesteze în
        Excursiune corală), care a reprodus şi un material apărut  contra terorizării acuzatului din partea preşedintelui, ba s-a
        în periodicul timişorean „Luminătoriul” (nr. 54 din 11 iulie  amestecat şi procurorul. […] Procurorul a vorbit cu multă
        1890:  Corul  Metropolitan  din  Iaşi  în  Ungaria),  în  care  patimă şi ură în contra românilor, şi vrând să înnegrească


        Pag. 12
   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19