Page 19 - Revista Morisena

Revistă trimestrială de istorie

1724, când primesc un preot. Este posibil ca așezarea la Periam și Aradu-Nou. În anul 1743 se clădește prima

locuitorilor germani să se fi petrecut chiar cu 2-3 ani biserică din Periam, preot fiind Johann Bayermann,
înainte, pentru că venirea primilor coloniști în diferite originar din Viena. În 1748 câteva familii noi se așează
localități a fost, de regulă, anterioară datei numirii în localitate, al cărei teritoriu se mărește prin includerea
preotului . Coloniștii au călătorit pe Dunăre și Tisa până hotarului satului părăsit, Harmad. În anul 1752 se încheie
7
la Szeged, de unde au fost transportați terestru până la prima etapă de colonizare, prin sporirea numărului
locul de destinație . Explicația cea mai plauzibilă pentru locuitorilor cu încă 32 de familii. Începând cu anul 1761
8
originea numelui de șvabi, dat coloniștilor, este că aceștia ia sfârșit istoria satului vechi, care din cauza inundațiilor
au fost înregistrați și îmbarcați (cu propriile căruțe) în repetate ale Mureșului este părăsit, iar locuitorii se mută
orașul șvab Ulm. la sud de râul Aranca, pe teritoriul comunei actuale, un
Noii veniți au fost ajutați material și financiar loc mai înalt, mai protejat de inundații.
de statul austriac pentru a-și întemeia gospodării, dar Etapa a doua de colonizare începe în anii 1764-
sprijinul nu a fost gratuit, coloniștii trebuind să returneze 1765 prin așezarea a 74 de familii în Periam, iar numărul
creditul primit . La stabilirea coloniștilor în Periam caselor sporește la 234. În anul 1766, când au sosit încă
9
satul se afla pe vechea poziție, între Mureș și Aranca. câteva familii, Periam ajunge la un număr de 977 de
Așezarea localității pe teritoriul inundabil al Mureșului locuitori și se încheie colonizarea sistematică a comunei.
Coloniștii din anii următori vor proveni din alte comune
și insuficiența alimentelor, au făcut ca prima generație bănățene, ca urmare a „migrației interne”, realizate din
de coloniști să se confrunte cu moartea prematură și motive economice sau familiale.
sărăcia , principalele cauze fiind epidemiile de tifos Majoritatea covârşitoare a populației stabilite în
10
exantematic și malarie . Exista o zicală a coloniștilor Periam, pe parcursul secolului al XVIII-lea, provenea
11
germani: „Die ersten hatten den Tod (Primii au avut din dieceza Trier, din nordul Lorenei, Luxemburgul de
parte de moarte//Die zweiten hatten die Not (Următorii est și Palatinatul de nord. Dialectul german, vorbit în
de sărăcie)//Die dritten erst das Brot (A treia generație a Periam, corespundea dialectului din Palatinatul de nord,
avut parte de pâine)” . caracterizat prin evitarea metafoniei consonantice p/pf și
12
Satul Periam făcea parte din districtul Cenad și st/scht (de exemplu pherd/pferd – cal, fest/fescht – tare).
cercul Mureșului . Mathias Bell, membru al ordinului Formele cu pf și scht sunt caracteristice pentru dialectul
13
iezuit, sosit în Banat din Bratislava, într-un manuscris datat franco-renan de sud, care caracteriza majoritatea
cu 1726 oferă câteva informații despre Periam, atunci când dialectelor din Banat .
16
enumeră satele districtului Cenad: „Periam, satul cel vechi, În timpul administrației austriece, localitatea
a început să fie locuit în 1726 de către germani, care au Periam, ca de altfel întreaga provincie bănățeană, erau
14
apreciat mai întâi situația tuturor celor oferite, pentru că ei domeniu al Coroanei și Camerei imperiale , împăratul
17
își aveau locuințele la țară pe un câmp convenabil, deși se fiind, simultan, suveran și unic domn de pământ, singurul
spune că acesta era dificil din pricina mâlului mlaștinilor. stăpân feudal. Supușilor le erau atribuite în folosință loturi
Pe de altă parte ei sunt strâns legați de Mureș” . de pământ. În acele timpuri conducătorul satului Periam
15
Primele locuințe au fost bordeie din pământ și era cneazul, ales de localnici dintre 3 candidați propuși
case de lemn, materialul lemnos fiind procurat din de autorități. Viceprimarul, consilierii, notarul și vicenotarul
pădurea luncii Mureșului și din lemnul corăbiilor care erau aleși tot de săteni, însă autoritățile își rezervau dreptul
au transportat coloniștii. Prima casă de rugăciune a fost de veto, în legătură cu opțiunile localnicilor . Denumirea
18
construită din lemn și a fost deservită de un preot din „Kenessehaus” pentru o casă (demolată, din păcate, în anul
Cenad. În timpul războiului austro-turc dintre anii 1737- 1957), unde, probabil, era sediul cneazului, precum și porecla
1739, mulți refugiați din sudul Banatului s-au stabilit „Kenesse”, ne indică faptul că primii coloniști germani nu

7 Ibidem. au întrebuințat denumirile: „Schultheiss”, „Schulze” pentru
primarul satului, preluând vechea denumire „cneaz”, deja
8 Dr. E. Lammert, Istoria comunei Periam (file
dactilografiate), fila 9. consacrată în zonă la români și sârbi.
În anul 1729, la cinci ani de la așezarea în Periam,
9 Florin Zamfir, Variaşul în curgerea timpului, în „Oameni,
evenimente, tradiţii din Banatul de câmpie”, Timișoara, Editura fiecare gospodărie germană este supusă contribuției:
impozit în bani un galben, precum și dijma sau zeciuiala
Solness, 2009, p. 28-29.
10 Dr. E. Lammert, op.cit., fila 31. (a zecea parte) din cereale, furaje, cânepă, in, miei, capre.
19
11 Ibidem; Dr. Otto Greffner, op.cit., p. 53. Dijma din miere și ceară se achita în bani . În conscripția
12 Maria Șandor, Biled 1765-2005. 240 de ani de existență, din 1743 satul e înregistrat ca localitate germană, plătind
20
Timișoara, Editura Cosmopolitan Art, 2005, p. 42. o contribuție de 201 florini .
13 Johann Jakob Ehrler, Banatul de la origini până acum 16 Dr. E. Lammert, op.cit., filele 10-11.
(1774), Timișoara, Editura de Vest, 2000, p. 122. 17 Smaranda Vultur, op.cit., p. 16.
14 Mathias Bell face o eroare de datare a colonizării. 18 Maria Șandor, op.cit., p. 75; Dr. Otto Greffner, op.cit., p. 58.
15 Mathias Bell, Comitatul Timişului, Timișoara, Editurile 19 Dr. E. Lammert, op.cit., fila 21.
Artpress și Banatul, 2015, p. 161. 20 Aurel Țintă, op.cit., p. 163.

Pag. 17