Page 60 - Morisena7_2017
P. 60

MORISENA, anul II, nr. 3 (7)/2017



           O monografie avangardistă a                        Elisabetin și Mehala (toate, surprinse în etapa în care abia
                                                              se integrau tramei urbane) și reconstruindu-și unitatea de
            Timișoarei de-acum un veac                        abordare printr-un capitol de informații statistice relevante,
                                                              pentru a continua apoi cu o suită de radiografii ale dimensi-
                                                              unilor administrativ-edilitare, economică, socială, culturală
                                          Istoria  Timișoarei  și – inovativ chiar și pentru La Belle Epoque – civică și de
                                    depășește,  se  știe,  un  atmosferă comunitară. Nu lipsesc paginile de cronică isto-
                                    mileniu de continue pre-  rică locală și nici portretizările unor personalități care și-au
                                    faceri  urbane.  Există,  legat destinul de urbea Timișoarei, cu totul pitorești fiind
                                    fatalmente, cu privire la  paginile în care este creionat, ca „vorbe de duh”, folclorul
                                    acest lung interval, încă  urban al epocii.
                                    neacoperit  de  o  mono-         O altă performanță remarcabilă a autorului, implicit
                                    grafie  care  să-și  poată  și a monografiei sale, o reprezintă obiectivitatea abordării
                                    adjudeca  cu  just  temei  problematicii etno-naționale, altminteri întru totul secunda-
                                    exhaustivitatea,   nume-  ră în metoda aleasă. Prins între dorința de a se manifesta ca
                                    roase  etape  cu  privire  la  bun maghiar și nevoia de a fi un funcționar austriac corect
                                    care  istoricii  au  a  se  in-  (într-un moment istoric în care cele două identizări se aflau
                                    teroga cu mai multă râv-  în coliziune), Josef Geml nu are nici o problemă în a păstra
                                    nă  decât  au  făcut-o  până  în echilibru balanța panoramării etno-comunitare, văzându-i
                                    acum.  În  mod  cert,  însă,  și pe unii, și pe alții – dar și pe evrei, români (nota bene!, pe
                                    printre  aceste  etape  nu  se  care și astăzi îi scot din ecuația devenirii timișorene chiar
                                    numără și epoca moderni-  unii istoricii autohtoni) sau sârbi – la locul lor, în complexa
        tății clasice (respectiv cea cuprinsă, generic, între sfârșitul  și savuroasa interdependență care constituie și în prezent o
        revoluției pașoptiste și ajunul primei conflagrații mondiale),  trăsătură definitorie a metropolei.
        vârstă care-și merită cu prisosință calificativul de cea din-
        tâi prefacere urbană autentică a Timișoarei. Această etapă,
        în care cetatea din mlaștinile Begăi și-a depășit condiția de
        cazarmă, transformându-se într-un pol urban cu veleități de
        diseminare a progresului, a beneficiat, cum rar se întâmplă,
        de analiza unui cronicar local excepțional: istoricul și omul
        de administrație Josef Geml, o vreme (și încă ce vreme, în
        anii Primului Război Mondial) chiar edil-șef al metropo-
        lei bănățene.  Opera  sa,  tipărită  recent  în  limba  română
        sub titlul „Vechea Timișoară în ultima jumătate de se-
        col 1870 - 1920” (Editura Cosmopolitan Art, traducere
        Marlen  Heckmann-Negrescu, editor Walther Konschitz-
        ky), a reușit, deși a avut un destin nedrept în raport cu va-
        loarea ei științifică, care ar putea face obiectul unui studiu
        de sine stătător, să configureze un produs monografic cum –   Biserica romano-catolică Sf. Ecaterina din Timișoara în
        din păcate! subliniem apăsat – nu au reușit să atingă nici una   două ipostaze. În stânga,  forma actuală. Sursa: Dieceza
        dintre monografiile de localități vest-românești elaborate în     Romano-Catolică de Timișoara.
        decursul secolului care a urmat. Amplă și riguroasă până
        (uneori) la oboseală, monografia lui Geml este structurată de     De la sine înțeles, introducerea în circuitul științific
        așa natură încât surprinde cu precizie chirurgicală nu doar o  național și european a acestei monografii a constituit o piatră
        evoluție urbană de-a lungul a două generații efevescente, ci  de încercare și pentru munca de traducere. Atentă cunoscă-
        și o personalitate comunitară care – în pofida aparențelor,  toare nu numai a transferului de cultură interlingvistică, ci și
        generate uneori de predilecția spre mimetismul arhitectonic  a rigorilor de interpretare a documentului istoric și arhivistic,
        sau organizațional – nu-și găsește echivalent nici în centrele  traducătoarea Marlen Negrescu a forțat limitele muncii sale,
        urbane ale deloc idilicei monarhii austro-ungare, nici în spa-  mergând – spre a aduce textul de acum un veac la îndemintea
        țiul central și est-european din epocile inter- și postbelică.  cititorului-locuitor al Timișoarei contemporane – până la a
        Monografia lui Geml debutează cu surprinderea ultimelor  furniza echivalentele actuale ale topografiei urbane. Salutar
        zile de existență ale cetății și descrierea germenilor urba-  este și efortul editorial, monografia lui Josef Geml (pe care
        nității de tip metropolitan (canalul, turbina - și poate este  autorul însuși n-a văzut-o decât într-o versiune modestă, de
        locul să amintim aici că Josef Geml a fost protectorul celui  criză) fiind oferită publicului într-o formulă modernă, amplu
        dintâi urbanist bănățean român, legendarul Stan Vidrighin  și cu rost ilustrată.
        – respectiv, sistematizarea), desfășurându-se apoi în capi-
        tole  consacrate  cartierelor  istorice  Cetate,  Fabric,  Iosefin,            Laurențiu Nistorescu


        Pag. 58
   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64   65