Page 8 - Ghe. Moldovan - Inceputurile invatamantului special in Timisoara

Activitatea lui s-a desfăşurat în mai multe domenii. În actualul capitol vom prezenta preocupările sale în
cadrul învăţământului public, în publicistică, în viaţa socială şi în cea culturală. Marele merit al lui Schäffer
se află în realizările sale pe planul învăţământului special. Despre acestea voi relata pe larg în capitolele
următoare.
În 1868 este promulgată Legea Învăţământului Public (nr.XXXVIII t.cz.). În conformitate cu
această lege, în fiecare oraş se înfiinţează instituţia „scaunul şcolii” , care urma să se ocupe de coordonarea şi
controlarea şcolilor publice din oraş. Primul „scaun al şcolii” din Timişoara s-a înfiinţat în septembrie 1869 şi
avea un preşedinte (primarul oraşului) şi 40 de membrii ( 13 negustori, 7 avocaţi, 5 particulari, 4 învăţători, 4
meseriaşi, 1 medic, 1 farmacist, 1 revizor şcolar, 1 ofiţer şi 1 director de şcoală). Printre cei patru învăţători ai
primului „scaun al şcolii” din Timişoara, a fost şi Karl Schäffer. Această funcţie şi-a păstrat-o toată viaţa[19].
Pentru Schäffer, aceasta nu a fost doar o funcţie onorifică. El s-a implicat activ în toate domeniile
învăţământului timişorean. Astfel, sesizând că Timişoara duce lipsă de învăţători calificaţi, a organizat în anul
şcolar 1871-72 un curs de calificare de 6 săptămâni, la care a fost conferenţiar.
De asemenea, în 1876 când Ministerul Învăţământului şi Cultelor hotărăşte să numească directori în
fruntea şcolilor elementare Karl Schäffer este numit primul director al Şcolii Elementare din Timişoara –
*
Josefin având în subordine şi Şcoala Elementară din Maiere (actualmente Elisabetin), unde avea un director
adjunct în ajutor [19]. Această funcţie de director va fi păstrată de Schäffer timp de 21 de ani. În 1897, când
împreună cu Institutul de Surdomuţi se va muta în noul sediu din str.Gheorghe Doja nr.16, va renunţa la ea şi
o va păstra doar pe cea de director al Institutului de Surdomuţi. Aşa cum vom vedea în capitolele următoare,
în perioada 1885-97 Schäffer a fost director peste două instituţii de învăţământ, care funcţionau în aceeaşi
clădire.
De-a lungul vieţii a scris şi publicat cinci cărţi :
1.”Sißtematisch geordneter Turn-Unterricht” (Organizarea sistematică a orelor de gimnastică).
Limba germană. 1871.
2.”Temesvár sz.kir.város rövid helyrajza/Kurzgedrängte monografie königl. Freistadt Temesvar”
(Scurtă monografie a oraşului liber regesc Timişoara). Ediţie bilingvă (maghiară şi germană). 1882.
3.”A siketnémák Temesvár-városi iskolája törtenete” (Istoria şcolii de surdomuţi a oraşului
Timişoara). Limba maghiară. 1890.
4.”A siketnémák Temesvár-városi intézetének története” (Istoria institutului de surdomuţi a oraşului
Timişoara). Limba maghiară. 1896.
5.”Temesvár sz. kir. város községi elemi népiskoláinak története” (Istoria şcolilor publice comunale
elementare din oraşul liber regesc Timişoara). Scrisă împreună cu alţi doi directori de şcoli elementare, Troszt
István din cartierul Fabric şi Gokler Antal din cartierul Cetate. Limba maghiară.1896.
Între 1872-75 Schäffer editează ziarul de limbă germană „Jugendblätter“ (Foaia tinerilor). Editarea
în continuare a acestui ziar este întreruptă, deoarece în 1875 este ales preşedintele „Asociaţiei Învăţătorilor
din Banat”. Va deţine această funcţie până în 1886. Din 1875 s-a dedicat şi redactării ziarului asociaţiei, care
se numea „Délmagyarorsági Tanügyi Lapok” (Ziarul cadrelor didactice din Banat).
Pe coperta primei sale cărţi, Schäffer ne oferă şi o altă informaţie, când se prezintă ca „directorul
unui institut privat de gimnastică şi învăţător la şcoala comunală”. Nu cunoaştem ce fel de institut de
gimnastică deţinea Schäffer, însă în mod cert conducea unul. Este o informaţie interesantă care ne arată faptul
că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o parte din populaţia Timişoarei era interesată de menţinerea
condiţiei fizice prin frecventarea unor astfel de institute.
În 1883, Ministerul Învăţământului şi Cultelor îl numeşte într-o comisie de analiză a programelor
şcolare din şcolile publice. În urma acestei activităţi, Karl Schäffer primeşte funcţia de „consilier naţional
pentru învăţământul public”.
În 1891, acelaşi minister îl alege membru în Comisia Naţională de Învăţământ-Critică [19] cu
sarcina de a verifica manuscrisele manualelor şcolare pentru învăţarea limbii germane.
În 1896, Ministerul Învăţământului şi Cultelor îi omologhează o „Maşină de calcul pentru ilustrarea
fracţiilor” (Ordinul nr.45.660/1896) şi recomandă utilizarea ei la clasele a IV-a şi a V-a din şcolile publice şi
din cursul inferior al şcolilor profesionale. Această maşină de calcul a fost concepută şi construită de Karl
Schäffer.

* Până la acea dată şcolile elementare erau conduse de un administrator numit de „Scaunul şcolii”. Şcoala din Josefin îl
avea pe Mátyás A. de profesie comerciant [19].

6