Page 79 - MEHALA
P. 79
II. ,,Fântâna paşei“ şi ,,Grădina prezidentului“.
La marginea nordică a Mehalei este o fântână cu apă de
băut sănătoasă, motiv pentru care comandanţii turci ai
Timişoarei aveau aici o casă de distracţii şi o grădină. De aceea
această fântână se numea “Fântâna paşei”.
Când la sfârşitul lunii august 1716 prinţul Eugeniu a
ajuns cu trupele sale în faţa Timişoarei, grenadierii au ocupat şi
mai întâi casa de distracţii, ţinând-o în posesia lor.
După aceasta clădirea a fost renovată şi din martie 1738
până în martie 1739 a fost utilizată drept lazaret pentru bolnavii
de ciumă, având spaţii de internare pentru 70 de bolnavi,
îngrădită şi păzită fiind de militari. Se mai ştie că din anul 1742
ea a fost arendată prin licitaţie de către administraţia
provincială. În 1754 ea a fost cumpărată de către episcopia
sârbă din Timişoara şi folosită de către episcopii respectivi
drept reşedinţă de vară.
In 1777 revine în posesie provincială. Atunci
împărăteasa Maria Teresia a acordat o sumă de bani pentru o
refacere totală a clădirii, pentru ca prezidentul provincial să nu
ducă lipsă de comfort şi să se bucure de aerul văratic din
apropierea oraşului. Construcţia palatului de vară al
prezidentului s-a realizat în decursul unui an şi a fost
împodobită în mod deosebit.
După desfiinţarea administraţiei provinciale a Banatului
(1778), clădirea a fost utilizată câtva timp de antrepriza pentru
producerea mătăsii. Din 1792 a fost arendată de oraş ca şi loc
65