Page 259 - SUMMA CUM FRAUDE
P. 259

Achitarea acesteia a constituit şi ea o problemă, pentru că contul parchetului,
               transmis prin scrisoarea din 04.06.2019 era fals, el fiind valabil în trecut şi doar pentru

               „Venituri din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat de la persoane
               rezidente” şi nu pentru persoane domiciliate în străinătate, motiv pentru care am fost
               nevoit să apelez la ajutorul unui prieten ca să pot achita cheltuielile judiciare  „în
               cuantum de 100 lei”.

                      Decizia  mea de a renunţa la contestarea acestei ultime ordonanţe i-am
               comunicat-o doamnei  prim procuror  Claudia Irina Chivu prin e-mail în data de

               29.06.2019 cu următoarele cuvinte:

                      “Întrucât nu sunt atât de naiv să cred în imparţialitatea justiţiei timişorene, nu
                      am intenţia de a contesta această decizie.”

                      La vârsta mea şi având o sănătate şubredă sunt convins că o nouă contestare a
               deciziei parchetului timişorean nu îşi are rostul, o pierdere inutilă de de timp, de bani

               şi cu un final imprevizibil.
                      Ceea ce nu i-am comunicat doamnei prim  procuror a fost intenţia mea de a
               publica acest volum de documente comentate. Din motive de spaţiu nu am cuprins aici

               tot materialul disponibil, el constând dintr-un teanc de hârtii cu o grosime de peste 20
               cm, adunate în patru dosare.

                      După lecturarea celor două ordonanţe am impresia că procurorii timişoreni şi-au

               dat silinţa să-l apere pe domnul dr. ing. Lucian Botoş, luând de bune toate afirmaţiile
               şi “documentele” prezentate, fără să le verifice autenticitatea. O atitudine care permite
               concluzia că în cazul de faţă justiţia apare în slujba delicventului şi nu a legii!
                      Normal ar fi fost ca parchetul să solicite prezentarea brevetelor de invenţie în

               original (care de fapt nu există) şi să verifice dacă universitatea a încasat vreun ban de
               pe urma proiectului al cărui director a fost domnul dr. ing. Botoş. După informaţiile

               primite din Timişoara, se pare că contractul pentru acest proiect a fost întocmit doar
               pro forma şi ulterior anulat, astfel că universitatea nu a beneficiat cu nimic de pe urma
               lui.
                      După părerea mea şi a unor prieteni cu experienţă în domeniul juridic, parchetul

               ar fi trebuit să îl trimită pe “numitul Botoş Lucian” în faţa instanţei pentru delictul de
               utilizare de fals în declaraţii date sub semnătură. La rândul ei instanţa ar fi urmat să-i

               aplice acestui domn o amendă  şi să  oblige universitatea să  anuleze concursul de
               ocupare a postului de conferenţiar. O astfel de sentinţă ar fi fost de natură să le dea de
               gândit celor dornici de promovare cu ajutorul plagiatelor şi a minciunii.

                      Cum toate acestea nu s-au întâmplat, sunt convins că şi în anii următori clientela

               actualului rector va declara şi pe viitor şi fără nici un fel de jenă, cererile de brevete


                                                                                                      253
   254   255   256   257   258   259   260   261   262   263   264