Page 123 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 123

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)


              Printr-un ordin de informațiuni, emis pe 9 ianuarie 1942, Legiunea de Jandarmi
        Timiș-Torontal solicită în teritoriu să se verifice activitatea populației sârbe: „În acest
        scop, preoții și învățătorii sârbi țin întruniri fără autorizație.
              Aceste  întruniri  sunt  mascate  de  coruri  bisericești  cari  până  acum  nu  se
        observau la sârbi.
              Verificați cele de mai sus și anume de unde pornește această preocupare de
        coruri, ce se vorbește la întruniri.“
              Într-un  studiu  privind  populația  de  origine  sârbă  din  județ,  comandantul
        Legiunii de Jandarmi Timiș-Torontal va aminti, printre altele, că „Cercuri culturale
        se găsesc în comunele Cenei, Sângeorge, Sânnicolau Mare, Cenad, Becicherecu Mic,
        Variaș, Saravale, Sânpetru Mare.
              La aceste cercuri au și radio, unde se adună locuitorii, de obicei iau parte
        locuitorii mai bogați și intelectualii.“
              La  un  ordin  al  Legiunii  de  Jandarmi  Timiș-Torontal,  plutonierul-major
        Gheorghe  Gloabă,  șeful  Sectorului  de  Jandarmi  Sânnicolau  Mare,  va  întocmi  un
        studiu de două pagini privitor la populația de origine sârbă de pe raza sa de activitate.
        Referindu-se la Cenad, el va nota: „În comuna Cenadul Mare, de la 1920 și până
        în prezent, populația sârbă este staționară și numără 1335 de suflete.“ În aceeași
        localitate există o școală confesională cu cinci învățători sârbi, dintre care unul venit
        din Iugoslavia, cu pașaport. Numărul de elevi era de 153. Preotul Bisericii ortodoxe
        sârbe din Cenadul Mare era venit tot din Iugoslavia și tot cu pașaport. „Au case de
        lectură sârbească atât în comuna Sânnicolau Mare, cât și în comuna Cenadul Mare,
        cu o mică bibliotecă, astfel că activitatea acestor cercuri se mărginește numai la
        lectură și aranjarea de festivaluri ocazionale. În comuna Cenadul Mare au și clubul
        economic sârbesc. Deci activitatea lor este aproape inexistentă.“ Asemenea studii
        vor întocmi toți șefii de sectoare.
              Într-un asemenea context, în primăvara lui 1943 apar și comitete antifasciste,
        mai cu seamă în localități cu populație sârbă majoritară, dar și acolo unde sârbii erau
        mai puțini, inclusiv la Cenad. Mulți sârbi vor fugi de înrolare ori chiar vor dezerta
        din armată, ascunzându-se apoi sau fugind peste graniță. Întoarcerea armelor de către
        România, la 23 august 1944, îi va însufleți pe sârbi. Mulți vor trece în Iugoslavia
        pentru a se înrola în armata de partizani a lui Tito și pentru a o elibera de trupele
        germane. Reveniți în România, unii dintre ei se vor răzbuna pe autoritățile românești,
        chiar pe unii români și șvabi, în unele cazuri ucigând șefii posturilor de jandarmi, așa
        cum s-a întâmplat la Giulvăz și Sânpetru Mare (unde ar fi participat și un cenăzean
        neidentificat, numit în documente ca fiind Nr. 10 și Zece, dezertor din armata română
        și așa-zis partizan; posibil însă ca Zece să fi fost porecla acestuia și anume Zeče, ceea
        ce tradus înseamnă Iepuraș). N-au lipsit nici jafurile ori violurile. Și nu în puține
        cazuri,  erau  secondați  de  ostașii  sovietici.  Într-o  asemenea  situație,  Legiunea  de
        Jandarmi Timiș-Torontal, prin ordinul nr. 1135/22 octombrie 1945, solicită unităților
        din subordine întocmirea de liste cu foștii partizani repatriați, care au activat în armata





                                                                               121
   118   119   120   121   122   123   124   125   126   127   128