Page 119 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

a permis cumpărarea de către societățile de lectură cenăzene a numeroase cărți în
limba sârbă. Numai că, așa cum observă și scriitorul Ivo Muncian, aceste societăți de
lectură nu mai erau ceea ce au fost, bibliotecile deținute de ele devenind un mijloc
de propagandă comunistă. În 1948, cărțile au fost duse la Căminul cultural de unde,
când a început „îndepărtarea influențelor străine“, toate cărțile în limba sârbă de la
biblioteca din Cenad au fost luate de persoane venite de la Sânnicolau Mare și duse
pentru totdeauna nu se știe unde.
Astăzi, biblioteca sârbească funcționează la sediul Filialei Cenad a Uniunii
Sârbilor din România.

***

Poate mulți sârbi cenăzeni au încercat să scrie poezie, însă doar unul și-a văzut
poeziile publicate: Jivco Dișici. S-a născut pe 1 octombrie 1894, la Cenad, unde va
urma și școala primară. Ajuns soldat în armata austro-ungară, este trimis pe front. În
1917, ajunge prizonier la ruși. Se oferă voluntar pentru armata sârbă. Alături de alți
voluntari, este îmbarcat pe vasul englez „Himalaya“. Călătoria va dura o lună de
zile. Jivco Dișici va ajunge din nou pe front. După terminarea războiului, va reveni la
Cenad. În 1930 începe să-și publice poeziile în „Temišvarski vesnik“. Amenințat de
fasciști, Jivco Dișici va fi nevoit să-și ardă poeziile. Însă având o memorie foarte bună,
poetul le va rescrie. În cartea sa, „Mostovi“ („Poduri“), scriitorul Iovan Ciolacovici
va nota despre poeziile lui Dișici că în ele prevalează imaginile câmpiei, întrebările
despre viață și moarte, atitudinea sfidătoare a omului față de trecerea timpului,
speranța în nou și ziua de mâine, o viață mai bună. Ivo Muncian va observa că, din
punct de vedere al realizării poetice, poeziile lui Dișici sunt mai mult o versificare
a diverselor gânduri, simțăminte, idei și viziuni, dar se resimte sărăcia măiestriei
artistice.
Jivco Dișici a trecut la cele veșnice la 25 mai 1965. A fost înhumat în cimitirul
ortodox din Cenad.

***

Supravegherea populației de etnie sârbă din Banat se intensifică la începutul
anului 1941. Centrul acțiunii iugoslave pentru Banatul Românesc funcționa, potrivit
informațiilor primite de către Inspectoratul General al Jandarmeriei, la sediul
Consistoriului Sârbesc din Timișoara, Piața Unirii nr. 4. Dar, în urma verificării stării
de fapt, Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal va raporta la București că „La sediul
acestei consistorii este și Asoc. Funcționarilor de origine sârbă de toate categoriile
ca: preoți, învățători etc., pentru întreg Banatul, care se ocupă cu rezolvarea diferitelor
nemulțumiri ivite printre funcționari și încadrarea lor în diferite comune cu populație
sârbă.“ Același raportor va conchide: „Nu am dovedit ca membrii acestei asociații să
desfășoare vreo acțiune dăunătoare siguranței noastre de Stat. [...] Dovadă că această
asociaţie sârbească din Timişoara nu desfăşoară o acţiune intensă de propagandă
iredentistă sârbă o face populaţia sârbă din acest judeţ, din partea căreia nu am avut
manifestări, nici chiar izolate pentru revizionism şi aspiraţiuni la Banatul Românesc.“

117