Page 117 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

Jovan Knežević a reușit să obțină concesii pentru noua sa trupă de teatru
ambulantă. Era atât conducător, cât și regizor și actor. El și oamenii săi au pus pe
scenă piese noi și au dat reprezentații în multe localități din Banat și Bačka. Toamna
i-a găsit la Novi Sad. Peste iarnă, au jucat prin diverse localități din Vojvodina.
Primăvara, au fost din nou la Novi Sad. Prima reprezentație au dat-o la Novi Sad la
10 iunie 1861. Jovan Knežević a intrat în conflict cu o parte a echipei și aceasta s-a
destrămat. Unii au rămas cu el, alții au solicitat Societății de lectură să-i primească
în calitate de membri ai viitorului teatru. Dintre cenăzenii care au făcut apoi parte
din Teatrul Național Sârb, primul teatru profesionist sârb, au fost Dimitrie Mita
Rujici, Constantin Costa Hagici și Iovan Putici. Un rol crucial în existența Teatrului
Național Sârb l-a avut sărbătorirea, în același an 1861, a o sută de ani de la nașterea
lui Sava Tekelija , cel mai mare filantrop sârb al acelor vremuri. Cenadul Sârbesc a
1
mai dat câteva nume mari pentru teatrul sârb: surorile Hagici, fiicele lui Constantin
Costa Hagici, respectiv Mileva, Lenca și Bosiljka. Toate au jucat în cadrul Teatrului
Național Sârb din Novi Sad.

***

Prima sală de lectură din Cenad va lua ființă la 28 mai 1894 (data aprobării de
către ministerul de resort de la Budapesta), cu numele de „Srpskočanadska čitaonica“
(„Sala de lectură din Cenadul Sârbesc“). Potrivit „Regulamentului“, țelul acestei
societăți era de a uni toate păturile populației sârbești din localitate, în interesul
progresului cultural. Același „Regulament“ prevedea și faptul că societatea va beneficia
de propriul local, ca atare, cum observa scriitorul timișorean Ivo Muncian în cartea
„100 - Српска Читаоница Чанад – Иѕ корена ружа цвета“ („100 – Sala de lectură
sârbească Cenad – Trandafirul înflorește din rădăcină“), nu era nicidecum vorba de o
instituție ce funcționa pe lângă vreo cârciumă, așa cum se obișnuia pe vremea aceea, ci
în propriul local. Așadar, sârbii cenăzeni erau interesați de progresul cultural, ridicarea
spirituală comună, cultivarea spiritului de grup, socializarea, păstrarea ființei naționale.
Pe sigiliul societății figura chipul Sfântului Sava . Membru putea deveni orice sârb
2

1 Sava Tekelija s-a născut la Arad, la 17 august 1761. Om politic, folclorist, istoric, lingvist,
scriitor, colecționar, mare filantrop.
2 Sfântul Sava (în sârbă Свети Сава, Sveti Sava; 1174 – 14 ianuarie 1236, după calendarul
iulian), pe numele de mirean Rastko Nemanici (în sârbă sârbă Растко Немањић, Rastko Nemanjić),
cel mai tânăr fiu al domnitorului sârb Ștefan Nemania. A primit de la tatăl său ținutul Zahumlje. Fuge
pe Muntele Athos și se călugărește la mănăstirea ortodoxă rusă Sf. Pantelimon. În 1219, călătorește
la Niceea și-i cere patriarhului autocefalia Bisericii Sârbe, pe care o și obține, patriarhul numindu-l
arhiepiscop al acesteia. În 1219 a redactat prima constituție din Serbia - Nomocanonul Sfântului Sava (în
sârbă Zakonopravilo), cu scopul de a crea un sistem legal în regatul sârb și de a reglementa guvernarea
Bisericii Ortodoxe Sârbe. Se consideră că este întemeietorul mănăstirii ortodoxe sârbe de la Baziaș.
Va muri în Bulgaria, în drum de întoarcere de la Ierusalim și va fi înmormântat la Trnovo, capitala de
atunci a Bulgariei. Moaștele sale vor fi aduse anul următor la mănăstirea Mileševo. Pentru a-i pedepsi
pe sârbi, Sinan pașa va lua moaștele și le va aprinde la Belgrad, pe dealul Vračar, la 27 aprilie 1594.
Astăzi, acolo a fost înălțată catedrala Sv. Sava, cea mai mare biserică ortodoxă din lume. Ca sfânt, Sava
este sărbătorit pe fiecare 27 ianuarie (după calendarul iulian), acest praznic fiind celebrat de toate școlile
sârbești, inclusiv din România.

115