Page 116 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 116

Dușan Baiski


              După ce s-a obținut de la autoritățile din Timișoara autorizația de rigoare, pe
        data de 21 mai 1860, pe scena improvizată de la hanul „La Vulturul Negru“ din
        Cenad, a avut loc premiera piesei de teatru „Haiducii“ a lui J. S. Popović. Succesul
        a fost imens, astfel că reprezentația a fost repede reluată. Văzând că nu mai au ce
        căuta la Cenad, Karl Bush și trupa sa au părăsit pe neașteptate localitatea. La rândul
        lor, crezând că și-au jucat rolurile, tinerii actori amatori cenăzeni și-au reluat fiecare
        munca lui.
              Din întâmplare sau nu, la două dintre reprezentațiile teatrale ale amatorilor
        cenăzeni a asistat și Karl May, un evreu tânăr, școlit, care a mai văzut spectacole de
        teatru pe marile scene de la Viena, Pesta și Timișoara și căruia îi părea rău că trupa
        cenăzenilor s-a destrămat. Le va face câte-o vizită lui Stoian Protici și Andria Putici
        și-i va ruga să reia reprezentațiile, cu promisiunea că-i va ajuta cu 2.000 de forinți
        pentru garderobă, cărți și tot ceea ce mai trebuia. După un oarecare timp de gândire,
        tinerii se decid să reia spectacolele, dar într-o formulă nouă: Stoian Protici, Simici,
        Dimitrie Mita Rujici, Ioța Putici, Vasa Marcovici și Constantin Costa Hagici. Va
        fi semnat un contract cu sponsorul Karl May, care va reține pentru el dreptul de a
        numi un om al său care, alături de Stoian Protici și de regizor, va conduce trupa și
        care-i va raporta periodic lui May despre situația trupei. Numai că marea problemă o
        constituia lipsa de actrițe. Andrei Putici își va aduce aminte că pe vremea când încă
        mai era elev la Timișoara, a văzut-o evoluând pe scenă pe o anumită Ieța, de loc din
        Kikinda, care avea un glas minunat și juca excelent. Ca atare, însoțit de Stoian Protici
        și Karl May, se va duce la Kikinda, în căutarea actriței. Din păcate, aceasta se lăsase
        de actorie, dar le-a promis că le va căuta pe altcineva.
              Cenăzenii nu s-au întors cu mâna goală. Cu ei au venit la Cenad, să joace teatru
        în trupa lor, Mita Marković din Kikinda și Draghinia Popovici din Ivanda. Echipa s-a
        apucat de îndată de repetiții la piesa „Haiducii“, având-o acum pe Draghinia care să
        joace rolul Zelidei. Între timp, li s-a alăturat și Georg, omul de încredere al lui May.
        Nu după mult timp, trupa s-a mărit, echipei adăugându-i-se Jovan Knežević, Nikola
        Zorić și două tinere, toți din Novi Bečej, apoi Đura Rajković cu soția sa, Emilija, și
        sora lui, Marina.
              La Cenad, noua trupă a pregătit piesele: „Haiducii“, „Lupta de la Kosovo“,
        „Svetislav  și  Milena“,  „Kir  Janju“,  „S-a  dus  bogăția,  s-au  dus  și  prietenii“  și
        „Însurătoarea  și  măritișul“.  Cu  acest  program,  cenăzenii  au  dat  spectacole  la
        Sânnicolau Mare. Și tot pentru Sânnicolau Mare au mai pregătit piesele „Dovleacul cel
        trufaș“, „Sălbaticii“, „Mincinosul și marele mincinos“, „Femeia rea“, „Bețivanul“
        și „Herțeg Vladislava“. Succesul va fi atât de mare încât sârbii sânmiclăușeni au
        devenit  abonații  spectacolelor  celor  din  Cenad.  Trupa  va  pleca  la  Kikinda,  unde
        actorii vor primi spre folosință, gratuit, sala districtuală de la Curie. Aici, Georg s-a
        împrietenit cu Jovan Knežević. Au început amândoi să-și atragă oamenii din echipă
        de partea lor, pentru a-i despărți de Protici și a face din ei mari actori. Cum n-au
        reușit, au recurs la diverse tertipuri, mai cu seamă prin a nu-i plăti în mod regulat,
        ceea ce i-a făcut pe aceștia să-l bănuiască pe neamț că-i folosește. O parte din ei au
        părăsit trupa. Andrei Putici și Stoian Protici s-au întors la Cenad. Ceilalți actori i s-au
        alăturat lui Jovan Knežević și s-au dus cu el la Vranjevo.


        114
   111   112   113   114   115   116   117   118   119   120   121