Page 113 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

a obținut o seamă de privelegii pentru sârbi, printre care utilizarea calendarului
gregorian, de a construi biserici etc. Ba mai mult decât atât, împăratul i-a luat pe
sârbi sub protecția sa. Desigur, nu a fost un simplu moft imperial, ci o gândire tactică,
fiindcă în 1701, Consiliul Aulic de război a înființat Confiniul Tiso-Mureșan, cu sediul
la Arad, sub comanda colonelului Jovan Tekelija, sârbii având acum rolul de a apăra
Imperiul Austriac de otomani. Printre localitățile care au fost atunci în prima linie
se va afla și Cenadul Unguresc. Desigur, cel puțin deocamdată, în lipsa accesului la
documente care pot atesta un asemenea lucru, putem doar presupune că și sârbii din
Cenad vor fi servit în Regimentul Mureșan de Graniță.
Trebuie avute în vedere confuziile cu privire la toponimul Cenad, ca atare
problema sârbilor cenăzeni se cere tratată cu maximum de prudență, pentru a nu
confunda Cenadul Unguresc (Magyarcsanad) cu Cenad.
În vremurile de relaxare a relațiilor cu Imperiul Otoman, Viena va folosi la
maximum regimentele grănicerești. Sârbii mureau în fiecare dintre războaiele pe
care le-a purtat Austria în Franța, Bavaria și Spania, în vreme ce austriecii nu mai
respectau aproape deloc înțelegerea cu ei. După războiul austro-turc din 1737-1739,
același Consiliu Aulic de război decide mutarea Confiniului la Dunăre, ceea ce îi va
nemulțumi puternic pe grănicerii sârbi. Aceștia nu au acceptat decât în număr foarte
mic mutarea, iar alternativa era acceptarea statutului de iobagi în teritoriile maghiare.
În cele din urmă, împărăteasa Maria Tereza cedează presiunilor nobilimii ungare și,
în 1741, zonele militare revin sub stăpânire maghiară.
În 1746, în Cenadul Unguresc (Magyarcsanad) căpitan era Petar Marjanović,
în vreme ce Jovan Šević era comandantul Regimentului Mureșan de Graniță, amândoi
primindu-și decretele de grad direct de la Consiliul Aulic de război. La rândul lor,
ofițerii primeau decretele ofițerești de la comandanții locali. La Cenad era vorba
de locotenentul Raka Hernja, locotenentul Petar Šević, stegarul Manojlo Vučić și
plutonierul Živko Radojčin.
Nemulțumirile grănicerilor sârbi cresc. Au chiar loc adunări de protest. Pentru
a vedea starea de spirit, Curtea de la Viena va organiza un plebiscit. Pentru caracterul
militar al graniței mureșene au votat din Cenadul Unguresc 196 de grăniceri, dar
și următorii comandanți: locotenent-colonelul, respectiv obercăpitanul Jovan Šević,
căpitanul Živan Šević, locotenentul Petar Šević, locotenentul Pavle Marjanović,
stegarii Manojlo Vujičić și Živko Radojčin. Până de ziua de Sf. Mihail 1751, sârbii
trebuiau să aleagă între a se muta la noua graniță cu turcii sau a deveni paori. Între
timp, contele Mihail Bestușev, trimisul Curții ruse la Viena, este însărcinat să
contacteze comandanții Regimentului Mureșan de Graniță pentru a-i convinge să
se mute în zona de graniță rusă din actuala Ucraină, pentru a îndeplini același rol.
Primul grup de grăniceri sârbi pleacă spre Ucraina pe 10 octombrie 1751. Aceștia vor
pune temelia Noii Serbii (Nova Serbija) în 1752. Sârbii cenăzeni vor înființa așezarea
Čanad (Куколивка – Kukolivka de astăzi, din Ucraina) și Marjanovo.
Cea de-a doua migrație a sârbilor din Regimentul Mureșan de Graniță a fost
organizată în toamna anului 1752, de locotenentul Jovan Šević din Cenadul Unguresc,
născut în 1699, devenit general al armatei ruse, cel care avea să facă donații consistente
către Biserica ortodoxă sârbă din Cenad, ce poartă hramul Sf. Nicolae (de vară). Prin

111