Page 109 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

Prin măsura luată de organele grănicerești, de a circula posesorii de carnete
pentru muncile agricole prin punctul «Sămânța» și nu pe la «Podul Mureșului»,
greutățile provin din partea Statului Român, pentru toți muncitorii din ambele
state.“ Observațiile comisarului sunt, evident, de bun simț, însă la București se
instaura, încet-încet, o cu totul altă putere, unde bunul simț nu mai avea ce căuta.
Reorganizarea din curtea organelor militare și de represiune a dat și ea naștere la
lupta orgoliilor, fiindcă, așa cum scrie și comisarul Corneliu Popescu în darea sa de
seamă, la capitolul „Diverse“, „Prin trecerea Corpului de Grăniceri la Ministerul
Afacerilor Interne, se constată de foarte multe ori imixtiune de atribuțiuni în serviciul
Poliției de Frontieră, autoritate care este chemată să facă poliție de siguranță și pe
cât se poate să țină legătura de bună colaborare între autoritățile române și cele ale
Statului vecin (Ungaria, n.n.)“.
O altă mare nemulțumire a comisarului a fost cauzată de inconstanța organelor
grănicerești în respectarea unor înțelegeri bilaterale cu maghiarii: „În toamna
aceasta, deși prin înțelegere între autoritățile de graniță din România și cele din
Ungaria se fixase termenul închiderea frontierei la 1 decembrie, așa cum prevede
și Legea Generală a Vămilor la art. 245, fapt ce fusese comunicat autorităților din
granița ungară chiar de către comandanții unităților de grăniceri de la batalioane,
așa cum s-a întâmplat și la Arad, unde a fost o conferință mixtă între autoritățile
româno-maghiare, ca apoi Regimentul 10 Grăniceri să dea un ordin la 5 noiembrie
a.c. că trecerile la muncile agricole încetează pe data de 15 noiembrie a.c. deci cu
15 zile mai înainte de termen, ceea ce s-a și executat. Această chestiune a dat loc
la nemulțumiri și comentarii din partea autorităților din Ungaria, care, după cum
suntem informați, au raportat Ministerului de Interne Ungar, pentru a interveni prin
Ministerul de Externe la Guvernul Român.
Întrucât această chestiune care era numai de resortul Poliției de Frontieră,
mă miră faptul cum de s-a(u) dat asemenea ordine de la autoritățile grănicerești,
deci iată o imixtiune în atribuțiunile Poliției de Frontieră.
Pe viitor, orice ordin referitor la trecerile peste frontieră să fie dat numai prin
Polițiile de frontieră care, la rândul lor, să le comunice și companiilor și plutoanelor
de grăniceri, atunci când această chestiune este necesară.
Pentru a exista diviziunea muncii în Graniță, evitând imixtiunile de atribuțiuni
în detrimentul altor autorități, precum și bunului mers al serviciului, propun ca, pe
viitor, grănicerii să se rezume numai la paza și controlul ce îl au de făcut în graniță
în baza regulamentului de înființare a corpului de grăniceri.“
În baza Acordului din 17 iunie 1969 între guvernul Republicii Socialiste
România și guvernul Republicii Populare Ungare privind micul trafic de frontieră,
publicat în „Buletinul oficial“ nr. 126 din 12 noiembrie 1969, care includea localitățile
românești aflate în zona de sub 15 km de granița de stat cu Ungaria, deci inclusiv
comuna Cenad, le permitea cenăzenilor să efectueze, fără viză, pe baza buletinului
de identitate şi a permisului de trecere a frontierei eliberat în acest scop de către
organele competente de miliție ale părţilor contractante, trecerea în Ungaria. Potrivit
art. 4, „Permisul de trecere a frontierei dă dreptul la 4 (patru) călătorii pe an, cu
durata de până la 6 (şase) zile de şedere pentru fiecare călătorie, în zona micului

107