Page 104 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

pe frontieră, calculând sămânța, munca prestată și recolta. Primăria comunei Cenadul
Mare va raporta pe 9 august 17 nume:
1. Bako Alexandru 10. Varga Pavel
2. Fejes Andrei 11. Vancio Mihai
3. Varga Iosif 12. Szabo Nyiri Josif
4. Luțo Josif 13. Bokor Dezideriu
5. Kapitany Petre 14. Gesztesi Iuliana
6. Gyurki Ioan 15. Gesztesi Maria
7. Varga Stefan 16. Jambor Josif
8. Szilagyi Andrei 17. Sarkanyi Alexandru
9. Varga Ioan
Aceleași 17 nume de cenăzeni vor fi raportate și de Primăria comunei Beba
Veche, unde aveau aceștia terenuri în zona de frontieră. Alți opt cenăzeni (nenumiți)
figurau pe lista trimisă de comuna Pordeanu.
La 6 septembrie 1947, Ministerul Finanțelor, prin Direcțiunea Generală a
Vămilor, cere Prefecturii Timiș-Torontal să-și dea avizul dacă locuitoarea Elisabeta
Rada din cătunul Szecsö poate primi autorizație de ședere în zona de frontieră „...
pentru sălașul Domniei sale, situat la o distanță de 0,600 km de frontieră.“ Solicitarea
va ajunge pe 15 septembrie la Pretura Plasei Sânnicolau Mare care, pe 6 octombrie,
va răspunde: „...nu avizăm asupra obținerii autorizației de ședere în zona de frontieră
pentru sălașul proprietatea văd(uvei) Rada Elisabeta dom. în comuna Cenadul Mare
– Seciu, întrucât sălașul d-sale este situat la o distanță de 0,600 km de frontieră, iar
prezența acestui sălaș ar periclita apărarea frontierei țării.“ Desigur, răspunsul va
fi preluat de prefectură și trimis ca atare Ministerului Finanțelor. Cererea vameșilor
nu va fi singura de acest gen, însă știindu-se foarte bine că nu se mai acceptau sălașe
aflate la o distanță sub 2 km de frontieră, o asemenea solicitare poate ridica anumite
semne de întrebare, printre care și cea cu privire la interesele private ale personalului
Direcțiunii Generale a Vămilor.
La 15 septembrie 1947, organele vamale trimit Prefecturii Timiș-Torontal o
solicitare de acordare de aviz unui număr de 13 persoane care putea beneficia din
partea Direcțiunii Generale a Vămilor de autorizație de ședere în zona de frontieră.
Tabelul era întocmit de Pretura Sânnicolau Mare, fiind semnat de pretorul Nicolae
D. Stănescu și secretarul V. Spijavca. Printre aceștia erau: văduva Raconczay Iuliana
(cătunul Tarnok), Rakonczay Josef (cătunul Tarnok), Virgil S. Popovici (cătunul
Szecsö), Vaidovici Josif (sub pădure), Nagy G. Stefan (cătunul Tarnok), Varga Ilie
(cătunul Szecsö), Tkaliy Edmund (sub pădure) și Horvath Stefan (cătunul Szecsö).
De menționat că 23 de cenăzeni ceruseră autorizații de ședere, însă nu puteau primi
cei care locuiau la mai puțin 2 km de graniță. Toți cei nominalizați mai sus vor primi
răspuns favorabil de la Ministerul Finanțelor, prin Direcțiunea Generală a Vămilor.
Pe lista celor respinși figurau: Popovici Lazăr (com. Cenadul Mare), Farkaș Stefan
(cătunul Szecsö), Bakay Stefan (cătunul Szecsö), Keresturyi Andrei (cătunul Szecsö),
Keresturyi Josif (cătunul Szecsö), Fazekas Stefan (cătunul Szecsö), Gesztesy Josif
(cătunul Tarnok), Sarkanyi Alexandru (cătunul Tarnok), Fodor Francisc (cătunul

102