Page 103 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

În final, cenăzenii vor solicita prefectului să intervină pentru anularea ordinului
Companiei de Grăniceri Pecica, neștiind probabil că, de fapt, ordinul venea de la
Ministerul Afacerilor Interne.
Pe 6 august 1947, dr. Titus Ionescu, prefectul județului Timiș-Torontal, avea să
raporteze directorului general Tănăsescu, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,
că: „...tăierile de înaltă recoltă de pe frontiera Ungariei zona de 100 m au început
și se cifrează după cum urmează: porumb 920 jug. și floarea-soarelui 50 jug.“ Ceea
ce, potrivit notei care a stat la bază, primită de la Pretura Plasei Sânnicolau Mare,
însemna 552.000 kg de porumb și 25.000 kg de floarea-soarelui.
Într-o plângere adresată Prefecturii Timiș-Torontal pe 22 august 1947, trimisă
de locuitorii din cătunele Szecsö și Tarnok, se scrie: „1). Suntem 41 de familii care
trebuie să părăsim casele noastre modeste, neavând niciun adăpost unde să ne
instalăm.
2). Din aceste 41 de familii cu 35 de case, majoritatea este la o depărtare de
300-800 metri de la malul râului Mureș.
3).Granița este râul Mureș, care este de o lățime de 200 metri, deci există un
obstacol natural.
4). La noi, care suntem amenințați să părăsim casele noastre, care există de
50-80 ani, nu este graniță uscată, ci râul Mureș.
5). Între casele noastre se află pichetul nr. 16 de Grăniceri, deci este nu numai
zilnic, ci la orice moment un control, nefiind niciodată pichetul fără grăniceri, deci
controlul și supravegherea sunt continue.
6). Evacuarea noastră însemnează să pierdem toate semănăturile, fiindcă ne
ocupăm de zarzavaturi care le posedăm în jurul caselor noastre și ca atare avutul
nostru în timpul nopții devine prada răufăcătorilor.
Având în vedere că suntem oameni săraci cu o avere de maximum 3-5 jugăre,
cu onoare Vă rugăm a anula evacuarea noastră și a ne menține în casele noastre
strămoșești.“
Regimentul 10 Grăniceri va trimite pe 24 august către Prefectura Timiș-
Torontal solicitarea de a pune în vedere primăriilor, care, la rândul lor, să aducă la
cunoștința proprietarilor că este interzis a se cultiva plante înalte pe distanța de 500
m de la linia de frontieră, iar la 10 m de această linie este interzisă orice cultură, zona
fiind rezervată patrulării grănicerilor. „Acolo unde organele de paza frontierei vor
constata că nu sunt respectate prevederile legale de mai sus, pe lângă măsurile ce se
vor lua de tăierea culturilor înalte din zona de mai sus se va proceda și la trimiterea
în judecată a locuitorilor sabotori precum și autorităților neînțelegătoare în darea
concursului nelimitat ce sunt datoare să-l dea grănicerilor pentru paza și siguranța
frontierei.“
În noaptea de 28 spre 29 august 1947, grănicerii români din Cenadul Mare vor
împușca trei persoane, în noaptea de 30 spre 31 august șapte persoane, iar în noaptea
31 august/1 septembrie, o persoană, toți cei împușcați fiind considerați contrabandiști.
Prefectura va cere pe 8 august pretorului Plasei Sânnicolau Mare să stabilească
pe teren, în mod obiectiv, cuantumul despăgubirilor în urma tăierii culturilor înalte

101