Page 102 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

lagărul de la Oradea.
Într-o copie a ordinului sus-amintit, trimis de Prefectura Timiș-Torontal în
teritoriu, pe lista punctelor de trecere a frontierei, pe unde se putea trece în Ungaria
sau Iugoslavia pe bază de pașaport sau certificat de călătorie, apare și Cenadul.
La 1 august, Ministerul Afacerilor Interne transmite în teritoriu ordinul nr.
6455, prin care se atrage atenția cetățenilor să poarte asupra lor buletinele de înscriere
la birourile populației, pentru a fi feriți de probleme cu prilejul raziilor și verificărilor.
Pe 4 august 1947, Uniunea Poporală Maghiară din România, prin organizația
sa din județul Timiș-Torontal, va trimite Prefecturii Timiș-Torontal o cerere din partea
a „...45 de familii din comuna Cenadul Mare, județul Timiș-Torontal, prin care se
plâng că în urma unui ordin al Companiei de Grăniceri din Pecica, sunt somați ca în
termenul cel mai scurt să evacueze fermele lor, clădite de ei și de strămoșii lor înainte
de 60-80 ani, folosite la început de ei în calitate de arendași, iar din anul 1904 ca
proprietari intabulați și în cartea funduară, deoarece acest teren a fost în anul 1904
parcelat și vândut.“ Cenăzenii erau reprezentați de Varga Pavel senior, Varga Pavel
junior, Kapitany Ilie și Fodor Emeric. În cerere, aceștia scriau, printre altele: „Prin
acest ordin suntem loviți în existența noastră materială și morală, proprietarii de
case care locuim în cătunul Tarnok și Szecsö, aparținând comunei Cenadul Mare,
plasa Sânnicolau Mare, județul Timiș-Torontal. Aceasta deci însemnează că suntem
puși circa 45 familii pe drumuri, fără adăpost, neputând măcar nici unde să ne
mutăm sau a demonta casele noastre spre a le reclădi în altă parte.
Pentru a demonstra așezarea noastră în partea hotarului denumit Tarnok și
Szecsö, declarăm următoarele: În anul 1903/4 teritoriul între digul râului Mureș și
râul Mureș a fost parcelat. Aceste terenuri au fost cumpărate de noi și am înființat pe
aceste teritorii parcelate gospodăriile noastre, clădind casele de locuit și edificiile
laterale necesare unei exploatări agricole. Am folosit aceste teritorii neconturbați de
nimeni încă din anul 1903 și suntem intabulați și în cartea funduară ca proprietari
ai acestor terenuri.
Domnule Prefect! Prin mutarea noastră rămân pe loc circa 15 vagoane grâu, 5
vagoane orz, 1 vagon ovăz netreierat, neputând transporta aceste cereale așezate în
jirezi, deoarece bobul se scurge din spic. Rămân acolo, în jurul caselor noastre circa
55 vagoane ceapă, 20 vagoane usturoi, 15 vagoane morcovi, 15 vagoane pătrunjel,
2 vagoane cartofi, care rămân în pământ, expuse să fie furate, nefiind nicio pază nici
din partea noastră nici din altă parte, sau vor putrezi în pământ.
Conform ordinului Companiei de Grăniceri, trebuie să tăiem în adâncime
de 100 metri de la linia de frontieră și de-a lungul frontierei porumbul și floarea-
soarelui și aceasta acuma în stare verde, prin urmare suferim atât noi cât și întreaga
economie națională, cât și aprovizionarea populației cu alimente. Prin urmare,
pierderile se cifrează la multe miliarde lei.
În caz dacă din punct de vedere militar sau din punct de vedere al pazei de
frontieră este neapărat necesar ca zona de 100 metri să fie vizibilă, rugăm a permite
ca atât porumbul, cât și floarea-soarelui să fie culcate prin tăvălug, rămânând numai
o înălțime de 30-40 cm, deci pe de-o parte acest teritoriu este vizibil, iar pe de altă
parte se poate realiza recolta de floarea-soarelui și porumb de pe acest teritoriu.“

100