Page 101 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

Solicitarea va fi trimisă de către prefectură, 18 mai 1947, către preturile din
județ.
Pe 18 mai 1947, la Cenad va avea loc o conferință între autoritățile române din
județul Timiș-Torontal și cele maghiare din județul Csanád-Máko (astăzi, Csongrád)
referitor la trecerile peste frontieră în vederea muncilor agricole. Din partea română
vor fi prezenți: dr. Titus Ionescu (prefectul județului Timiș-Torontal), dr. Silviu Pepelea
(subprefect), ing. Măzgăreanu (consilier în Ministerul Agriculturii și Domeniilor),
ing. Barbu (directorul Camerei Agricole), lt. Col. Damian Ioan (comandantul Legiunii
de Jandarmi Timiș-Torontal), mr. Răzuș (comandantul Batalionului de Grăniceri
Arad), Zaița (inspector de vamă), Nicolae Stănescu (pretorul Plasei Sânnicolau
Mare), lt. Stănică (comandantul Companiei de Grăniceri Sânnicolau Mare), lt.
Mircea Tomulescu (comandantul Sectorului de Jandarmi Sânnicolau Mare), Mihai
Regep (notarul comunei Cenadul Mare) și comisarul Popescu (șeful Comisariatului
de Poliție de Frontieră Cenadul Mare).
Prefectul județului Csanád-Máko a cerut „...a se interveni forurilor în drept
spre a se aproba în baza biletelor de mai sus trecerea populației din zona de frontieră
de 10 km din România în Ungaria și din Ungaria în România, la expoziții, târguri
și sărbători ecleziastice...“ Comisarul Popescu va spune că biletele ocazionale de
trecere peste frontieră nu au fost anulate, dar, ca urmare a războiului, Ministerul
Afacerilor Interne a transmis în teritoriu instrucțiuni potrivit cărora trecerea frontierei
este permisă doar pe baza unui pașaport vizat de Comisia Aliată de Control. Prefectul
de Timiș-Torontal „...a promis că va sesiza forurile superioare pentru aplicarea din
partea României a art. 20 din Regulamentul asupra serviciului de poliție la punctele
de frontieră – porturi și gări – ca pe bază de reciprocitate, trecerile să se facă cu
aceeași ușurință și de la noi în Ungaria, iar viza Comisiei Aliate de Control să se
aplice numai la pașapoarte.“ La rândul său, lt. Stănică a cerut „...ca toți cei care
vin la muncă, pe lângă biletul de trecere respectiv să prezinte la Vamă și actul de
proprietate întrucât s-au constatat și unele bilete de trecere eliberate din complezență
la persoane ce nu au venit la muncă, ci numai să-și viziteze rubedeniile.“
Mr. Răzuș „... a cerut ca să se respecte Convenția și Regulamentul de frontieră
și în zona de 500 m să se cultive numai plante joase, iar în zona de 10 m pe linia de
frontieră să nu se cultive nimic, aceasta pentru stăvilirea contrabandiștilor.“
O nouă conferință va avea loc în 15 și 16 iunie 1947, la Máko și, respectiv,
Szeged.
Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 22075/24 iulie 1947 va avea efecte
majore negative asupra vieții cenăzenilor. Trecerile de frontieră se mai puteau face
doar prin punctele: Valea lui Mihai, Borș, Episcopia Bihorului, Salonta, Curtici,
Nădlac, Jimbolia, Cruceni și Stamora-Moravița. Cenadul lipsea din această listă.
Mai mult decât atât, circulația va fi interzisă pe zona de frontieră pe o adâncime de
1.000 m pe timpul nopții. Toate culturile înalte (porumb și floarea-soarelui) trebuiau
urgent tăiate pe o adâncime de 100 m de la frontieră, iar fermele și gospodăriile aflate
pe o adâncime 1-2 km de la frontieră trebuiau rapid evacuate. Se întăreau efectivele
posturilor de jandarmi în satele de pe zona de frontieră și se reintroduceau patrule
mixte de jandarmi și polițiști de frontieră, în spatele grănicerilor, pe o zonă de 5
km de la frontieră. Trebuiau, de asemenea, adunați toți contrabandiștii și internați în
99