Page 105 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

Tarnok), Fodor Pavel (cătunul Tarnok), Egri Elena (cătunul Tarnok), Boros Ana
(cătunul Szecsö), Mato Mihai (cătunul Szecsö), Juhas Iosif (cătunul Szecsö), Fodor
Stefan (cătunul Szecsö).
Prefectura Timiș-Torontal va primi pe 16 septembrie 1947, de la Ministerul
Afacerilor Interne, reclamația din partea locuitorilor din Cenadul Mare cărora li s-au
tăiat culturile înalte pe o adâncime de 100 m de la linia de frontieră. În linii mari,
reclamația va avea aceleași plângeri ca și cea din 4 august 1947, trimisă de Uniunea
Poporală Maghiară din România, prin organizația sa din județul Timiș-Torontal, tot
către Prefectura Timiș-Torontal.
Urmare a unui ordin din 7 octombrie al Prefecturii Timiș-Torontal, Pretura
Plasei Sânnicolau Mare va raporta aceleiași instituții că termenul acordat pentru
evacuarea sălașelor și tăiatul culturilor înalte pe o zonă de 100 m de-a lungul frontierei
s-a acordat termenul de 1 septembrie 1947, „...așa că toți cei care au avut culturi de
porumb și fl. soarelui a(u) avut timpul să și-l culeagă și transporte.
În ceea ce privește treieratul păioaselor, s-au luat de noi măsuri din timp în
sensul că mașinile de trier au fost trimise să treiere mai întâi la cei ce urmau să fie
evacuați din zona de frontieră, așa că din acest punct de vedere nu li s-a cauzat nicio
pierdere.“
La 24 octombrie 1947, Pretura Plasei Sânnicolau Mare trimite Prefecturii
Timiș-Torontal propunerea de clasare a cererii cenăzenilor din cătunele Szecsö și
Tarnok de a rămâne în zona de frontieră, la casele lor.
Pe 31 octombrie, Prefectura va trimite Primăriei Cenadul Mare următoarea
notă:
„Vă rugăm a pune în vedere locuitorilor din cătunele Seceani și Tarnoc care
aparțin comunei Dvs., următoarele:
Compania 5-a Grăniceri Pecica cu adresa Nr. 2421 din 29 iulie 1947, a dispus
Dvs. să luați măsuri ca toate fermele și sălașele aflate până la o distanță de 1.000
metri de frontieră să fie evacuate fără nicio excepție.
Plutonul de Grăniceri din Cenad cu adresa Nr. 740 din 30 august 1947, bazat
pe ordinul Companiei 5-a Grăniceri Pecica Nr. 3219 din 28 august 1947, a cerut
să se ia măsuri de evacuarea sălașelor până la 1.500 metri de la linia bornelor de
frontieră, acordându-se pentru aceasta termenul de 1 septembrie 1947.
Având în vedere că măsurile ce s-au luat în vederea evacuării sălașelor au
fost dictate pentru asigurarea frontierelor Țării, reclamațiunea în cauză s-a clasat.“
De observat că, de la Pecica la Cenad, distanța de la frontieră până la linia de
unde puteau sălașele să existe crește de la 1.000 m la 1.500 m.
Ca urmare a unui ordin al ministrului Afacerilor Interne, Teohari Georgescu,
Prefectura va primi de la București, pe 21 octombrie, dispoziția ca recoltările și
arăturile de toamnă să fie finalizate până la data de 25 octombrie 1947. De asemenea,
până la 5 noiembrie trebuiau întocmite tabele cu cetățenii români care aveau proprietăți
în Ungaria și Iugoslavia, în zona de 10 km de la frontieră, dar și cu cetățenii maghiari
sau iugoslavi care aveau proprietăți în România, în zona de 10 km de la frontieră.
Iată cenăzenii cu domiciliul în Cenadul Mare care aveau proprietăți în Ungaria,
în zona de 10 km de la frontieră (în paranteze, suprafața deținută):

103