Page 100 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 100
Dușan Baiski
Dean Gheorghe zis Ciocoloavă
Peici Rațcu
Rotz Petru
Petrașcu Gheorghe
Doroghi Gheorghe
Giurgiu Tiberiu
Korber Nicolae, fiul fabricantului de piele Korber.“
La rândul ei, Poliția de Frontieră Cenad va scrie într-o notă informativă pentru
luna aprilie 1947: „Contrabandă: nu s-au descoperit“, ceea ce contrazice raportul de
mai sus. De asemenea, la capitolul „Diverse informațiuni“, verificate, va mai nota:
„Populația comunei este foarte neliniștită din cauza scăderii valorii leului, din care
cauză viața s-a scumpit foarte mult, un kg. de pâine ajungând la 150-200 lei, și alte
alimente necesare populației nevoiașe și funcționarilor s-au ridicat la circa 10 ori
prețul de înainte cu 10 zile, din care cauză populația mai sus menționată este foarte
neliniștită. Nimeni nu mai vrea să vândă nicio marfă pe bani decât contra altor valori.“
Printr-o adresă trimisă pe 28 aprilie 1947 de Ministerul Afacerilor Interne către
Prefectura județului Timiș-Torontal, însoțită de o copie a unei adrese a Ministerului
Finanțelor prin Direcțiunea Generală a Vămilor, se cere a se lua măsurile de urgență
„pentru stârpirea cuiburilor de contrabandiști aflați în zona frontierei...“ Vameșii se
plângeau în adresa lor de faptul că „...în zona frontierei de Vest, pe linia de demarcație
sau în imediata sa apropiere sunt situate numeroase sălașe, ocupate fie de coloniști, fie
de diferiți cetățeni din comunele învecinate.
De asemeni, numeroase cirezi de vite pășunează pe frontieră sau în interior în
zona de 10 km dela frontieră.
O parte din acești locuitori, proprietari de sălașe izolate sau de cirezi de vite
au fost prinși cu contrabande, iar alții sunt suspectați și urmăriți pentru aceleași
motive.“
Potrivit legislației în vigoare la vremea respectivă, sălașele situate izolat în
zona de frontieră trebuie să posede o autorizație specială din partea Ministerului
de Finanțe, document ce se acorda numai în baza avizelor favorabile din partea
Corpului Grănicerilor și prefecturii. Pășunatul vitelor în zona de frontieră era
autorizat numai pe baza unor permise de pășunat, eliberate de biroul vamal în baza
certificatelor autorităților comunale. „Din cercetările întreprinse de organele vamale
și grănicerești, majoritatea proprietarilor acestor sălașe și cirezi de vite au permise
de rămânere în zonă, iar o parte din ei nu posedă niciun document, îndeosebi în
sectoarele de frontieră ale vămilor Pecica și Cenad.“ În finalul adresei, vameșii vor
cere Ministerului Afacerilor Interne: „În vederea intensificării vigilenței și pazei
vamale și grănicerești în zona frontierei de Vest a țării noastre și pentru stârpirea
cuiburilor de contrabandiști din această zonă, avem onoare a vă ruga să binevoiți a
da cuvenitele dispozițiuni autorităților dvs. locale în subordine respective (Prefecturi,
Preturi și Primării), ca să acorde tot concursul, atât în ceea ce privește închiderea
și evacuarea sălașelor ce funcționează ilegal în această zonă, cât și în controlul
pășunatului cirezilor de vite pe frontieră...“
98