Page 100 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 100

Dușan Baiski


              Dean Gheorghe zis Ciocoloavă
              Peici Rațcu
              Rotz Petru
              Petrașcu Gheorghe
              Doroghi Gheorghe
              Giurgiu Tiberiu
              Korber Nicolae, fiul fabricantului de piele Korber.“
              La rândul ei, Poliția de Frontieră Cenad va scrie într-o notă informativă pentru
        luna aprilie 1947: „Contrabandă: nu s-au descoperit“, ceea ce contrazice raportul de
        mai sus. De asemenea, la capitolul „Diverse informațiuni“, verificate, va mai nota:
        „Populația comunei este foarte neliniștită din cauza scăderii valorii leului, din care
        cauză viața s-a scumpit foarte mult, un kg. de pâine ajungând la 150-200 lei, și alte
        alimente necesare populației nevoiașe și funcționarilor s-au ridicat la circa 10 ori
        prețul de înainte cu 10 zile, din care cauză populația mai sus menționată este foarte
        neliniștită. Nimeni nu mai vrea să vândă nicio marfă pe bani decât contra altor valori.“
              Printr-o adresă trimisă pe 28 aprilie 1947 de Ministerul Afacerilor Interne către
        Prefectura județului Timiș-Torontal, însoțită de o copie a unei adrese a Ministerului
        Finanțelor prin Direcțiunea Generală a Vămilor, se cere a se lua măsurile de urgență
        „pentru stârpirea cuiburilor de contrabandiști aflați în zona frontierei...“ Vameșii se
        plângeau în adresa lor de faptul că „...în zona frontierei de Vest, pe linia de demarcație
        sau în imediata sa apropiere sunt situate numeroase sălașe, ocupate fie de coloniști, fie
        de diferiți cetățeni din comunele învecinate.
              De asemeni, numeroase cirezi de vite pășunează pe frontieră sau în interior în
        zona de 10 km dela frontieră.
              O parte din acești locuitori, proprietari de sălașe izolate sau de cirezi de vite
        au fost prinși cu contrabande, iar alții sunt suspectați și urmăriți pentru aceleași
        motive.“
              Potrivit legislației în vigoare la vremea respectivă, sălașele situate izolat în
        zona de frontieră trebuie să posede o autorizație specială din partea Ministerului
        de  Finanțe,  document  ce  se  acorda  numai  în  baza  avizelor  favorabile  din  partea
        Corpului  Grănicerilor  și  prefecturii.  Pășunatul  vitelor  în  zona  de  frontieră  era
        autorizat numai pe baza unor permise de pășunat, eliberate de biroul vamal în baza
        certificatelor autorităților comunale. „Din cercetările întreprinse de organele vamale
        și grănicerești, majoritatea proprietarilor acestor sălașe și cirezi de vite au permise
        de rămânere în zonă, iar o parte din ei nu posedă niciun document, îndeosebi în
        sectoarele de frontieră ale vămilor Pecica și Cenad.“ În finalul adresei, vameșii vor
        cere  Ministerului Afacerilor  Interne:  „În  vederea  intensificării  vigilenței  și  pazei
        vamale și grănicerești în zona frontierei de Vest a țării noastre și pentru stârpirea
        cuiburilor de contrabandiști din această zonă, avem onoare a vă ruga să binevoiți a
        da cuvenitele dispozițiuni autorităților dvs. locale în subordine respective (Prefecturi,
        Preturi și Primării), ca să acorde tot concursul, atât în ceea ce privește închiderea
        și evacuarea sălașelor ce funcționează ilegal în această zonă, cât și în controlul
        pășunatului cirezilor de vite pe frontieră...“

        98
   95   96   97   98   99   100   101   102   103   104   105