Page 98 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

iredentei sârbe.“ Iredenta maghiară din Cenad număra 160 de persoane, din care
trei conducători, iar cea sârbă 195, dintre care doi conducători.
În concluziile sale asupra iredentei maghiare pe semestrul I 1942, maiorul
Ioan Peșchir, comandantul Legiunii de Jandarmi Timiș-Torontal va nota: „Iredenta
maghiară, în creștere cu 707 membri față de semestrul I 1941.
Cauzele creșterii sunt datorită actualei situații de război, când s-a putut
identifica mai cu ușurință persoanele care au sentimente iredentiste maghiare și
care în cercuri restrânse s-au dovedit că mențin iredentismul, aspirând la o nouă
stăpânire maghiară și în acest teritoriu.“
Într-un tabel nedatat, dar din 1942, conținând numele conducătorilor și
propagandiștilor identificați ai iredentei maghiare, semnat de mariorul Ioan Peșchir,
la Cenad figurează în calitate de conducător agricultorul Fodor Emeric, iar ca
propagandiști farmacistul Dermla Arthur și agricultorul Toth Vichente.
Pentru luna mai 1944, Inspectoratul Regional de Poliție Timișoara va întocmi
un plan „...referitor la raziile din trenuri și gări“. În stațiile C.F.R. de frontieră,
deci inclusiv Cenad, controlul se va face în mod permanent de către personalul
polițienesc, respectiv în colaborare cu organele de grăniceri și jandarmi. Personalul
Comisariatului de Poliție Sânnicolau Mare avea de controlat trenurile de pe linia
Sânnicolau Mare-Timișoara și retur. Desigur, organele de represiune au cules
informații de la informatorii lor. Astfel, rapoartele cu privire la razii vorbesc despre
îngrijorarea populației, îndeosebi de la orașe, care a început să plece cu familiile
la rudele de la sat, pentru a le feri de bombardamente. Pe de altă parte, populația
nu privea cu ochi buni evacuații de origine etnică rusă din Transnistria, Basarabia
și Bucovina, deoarece printre aceștia se aflau mulți cu idei comuniste „...și dacă
sunt lăsați mai mult timp în contact cu populația, pot deveni periculoși ordinei
publice și siguranței Statului, infiltrând în sufletul țăranilor germenul distrugător
al comunismului.“ De asemenea, deși bine primiți de șvabii din zonă, refugiații,
îndeosebi cei „...din clasa de jos, lasă mult foarte de dorit prin purtarea lor față de
gazdele la care sunt plasați, prin faptul că aruncă gunoiul în curte, în toate părțile,
neținând seama de ospitalitatea și regulile bunei cuviințe, generalizându-se părerea
urâtă despre ei.“ Din păcate, această atitudine vizavi de cei numiți drept „vinituri“
se va perpetua și chiar accentua în deceniile următoare, când în zonă se vor stabili
multe persoane din alte zone ale României, unele certate cu bunul simț și chiar cu
legea.
Obligația raziilor pe ruta Cenad-Timișoara și retur va fi, în iunie 1944, a
Detașamentului de Poliție Cenad, desemnat fiind „...un organ public destoinic, prin
rotație.“ În vremea aceea, circulau pe ruta respectivă două trenuri. În luna iulie
1944, raziile se efectuau de către un agent de poliție și un gardian public. Plecări
din Cenad spre Timișoara erau la ora 4,00 și la 12,10. Sosirile la Cenad erau la ora
11,45 și la 21,45. Din rapoartele informatorilor privind discuțiile de pe trenuri reieșea
că „Întreaga populație discută despre invazia anglo-americanilor în Franța. – În
legătură cu această chestiune, unii afirmă că, dacă germanii nu vor reuși să respingă
pe anglo-americani alungându-i din Franța, aceștia vor lua contact cu armata
anglo-americană care luptă în Italia, unindu-se astfel și începând ofensiva dinspre

96