Page 115 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

Influența Bisericii Ortodoxe Sârbe în cultura sârbilor de la sud și de la nord
de Dunăre, dar și prezența sârbilor cenăzeni, participanți direcți pe diferitele teatre
de război din Europa Occidentală, ai căror comandanți militari au intrat în contact
cu primele produse ale iluminismului , toate acestea au pregătit teren fertil pentru
1
înființarea de către sârbii cenăzeni a două trupe de teatru și a trei săli de lectură.
Conștienți că sunt la marginea sârbimii, sârbii bănățeni și, implicit, cei cenăzeni
au avut o serie de inițiative culturale de prim rang, înființând „Matca Sârbească“
(Matica Srpska), Societatea Sârbă de Știință (Srpsko Učeno Društvo), „Tekelijanum“
(Fundație pentru cazarea studenților sârbi, înființată la Pesta de către Sava Tekelija).
„Fără sârbii din România nu se poate închipui pictura bisericească sârbă, dar nici
teatrul sârb“, va scrie Dušan Dejanac, istoriograf contemporan din Kikinda.
În toamna anului 1859, va poposi în Cenadul Sârbesc (Cenadul Mare) o trupă
de teatru ambulant german, care va solicita autorităților locale autorizație pentru
a putea da reprezentații. În context, trebuie amintit faptul că în zonă avea mari
proprietăți groful Náko, mare amator de spectacole teatrale, ca atare nu a fost deloc
întâmplătoare prezența actorilor germani la Cenad. Alături de intelectuali precum
Ivkovici, administratorul moșiei lui Nákó, I. Teodorovici, casier, apoi preotul Stevan
Protici, preotul A. Putici și Kosta Hagici, la primele spectacole au participat și tinerii
cenăzeni: M. Simici, Dimitrie Mita Rujici, Mihailo Matici, Ioța Jivici, Ioța Zorici,
Ioța Putici, Kosta Jivici și Vasa Marcovici.
Actorii germani, sub direcțiunea lui Karl Bush, nu s-au mulțumit cu repertoriul
cu care au venit la Cenad, ci au montat și piese noi, la unele invitând să evolueze și tineri
cenăzeni, ceea ce s-a și întâmplat, spre deliciul cenăzenilor, desigur. Împrietenindu-se
cu mulți dintre iubitorii teatrului, Karl Bush și-a mutat spre primăvară trupa la hanul
„La Vulturul Negru“ din Cenad unde, într-o șură, a improvizat o sală de spectacole.
Preotul Andrei Putici, care mai văzuse reprezentații teatrale în orașele mari
din jur, nu a rămas indiferent la interesul pe care-l dovedeau conaționalii săi față de
arta actoriei. Numai că a trebuit să treacă ceva vreme până s-a decis să facă primul
pas. Pentru început, s-a gândit să pună în scenă piesa „Haiducii“ a lui Jovan Sterija
Popović. Însă cum Cenadul Sârbesc încă mai era o societate patriarhală, problema cea
mare s-a dovedit a fi cine anume va juca rolul eroinei Zelida. Putici a găsit salvarea la
Karl Bush, prin fiica acestuia. De asemenea, va găsi un ajutor de nădejde în colegul
său, preotul Stoian Protici.
Pentru prima reprezentație , rolurile au fost împărțite cenăzenilor: Andrei
2
Putici, Dimitrie Rujici, Constantin Hagici, Iovan Putici, Vasa Markovici, Mihailo
Matici, Iovan Jivici, Costa Jivici, M. Matici, S. Zaharici, M. Simici, H. Hodici.
Sufleur a fost Stoian Protici. Repetițiile au avut loc în grădina lui Putici.

1 Mișcarea ideologică și culturală, antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și înfăptuirii
revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările europene și având drept scop crearea unei societăți „raționale”,
prin răspândirea culturii, a „luminilor” în rândul maselor.
2 Despre aceste prime reprezentații ale actorilor amatori de la Cenad va scrie Andrei Putici
în amintirile sale publicate în 1885 de revista „Pozorište“ din Novi Sad, iar istoricul Dušan Dejanac
din Kikinda va relua povestea teatrului cenăzean în studiul „Srpski Čanad i Ivanda i Srpsko Narodno
Pozorište“, material din care am tradus și adaptat mai multe fragmente pentru materialul de față.

113