Page 211 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 211

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)


                Atque utinam nimium ne sim eventura locutus ,
                       Serus et haec dicat carmina vana nepos!
                Nec tu semper eris laudatae Regia Budae,
                       Surgentis Patriae nunc decus omne meae.    40.
                Atque ubi Pestanae vario stant ordine turres,
                       Doctus et artificum, templa superba, labor;
                Olim ibi tellurem incultus proscindet arator,
                       Ruderaque offenso vomere pulsa gement.
                Urbs erat hic quondam, gemet haec et cultor agelli,   45.
                       Et quo nunc recidit, qui fuit ante, decor!
                Olim praerupto ruet arx Pisonia saxo
                       Indomitis latebras exhibitura feris;
                Praeteriens alto quas navita monstret ab Istro,
                       Hungaricum hoc habuit Rex diadema iugo.    50.
                Dicat et haec, nihil aeternum est, quodcunque videmus,

              Dar iată și traducerea liberă în limba română, realizată de prof. univ. dr. Dan
        Negrescu, de la Universitatea din Timișoara, la solicitarea noastră:

                                     Cenadul în pietrele sale
                                    Numit odinioară Morisena
                     Imitaţie după o elegie sannazariană la ruinele oraşului Cume.
                                      Szegedin. 1768.

              Aici unde Morisena încinsă cu trufaşă întăritură privea odinioară
              întinderea cu ogoare udate, unde casele şi vestitele lăcaşuri stăteau
              împodobite şi înflorea un sortit Eliseu,                                                               5.
              Și unde-şi petreceau timpul voioşii regi în timp ce-şi cântau luptele
              purtate cu braţ neînfricat, care strămoş odinioară, când bunul Patriei stătea
              neatins aflat la adăpost, putea să socotească că toate acestea se vor întâmpla?
              Întristatele pietrişuri sunt acoperite de brusturii neîngrijirii, îndurerata ruină
              vădeşte bordeie sfârtecate.                                                                               10.
              Oriunde privesc, mormânt ce stârneşte plânsul, văd în totul întunecatele
              ofrande ale vechilor acoperişuri. Zadarnic îşi dă osteneala străduindu-se
              doritoarea iubire de viitor să ştie cum va fi:                                                  15.
              unde s-au dus din loc încăpătoarele palate ale Regilor?
              Încotro sacrele curii ale auguştilor Părinţi?
              Unde s-au bucurat benedictinii să-şi înalţe acoperişurile şi lăcaşurile sfinte
              gătite Dumnezeului de sus? Şi unde şi-a văzut George răspândind mireasma
              de tămâie pioasele altare şi săculeţii rânduiţi după inscripţiile lor.                20.
              Vai! Rămâne ascunsă şi Doamna care mai întâi vestită Fecioară, în
              lăcaşurile ungureşti era numită Stăpâna pământului; tămâie din care li
              s-a dat stăruitor prin curata purtare de grijă a lui Gerhard, spre a fi perpetuă
              cinstirea Măreţei Mame.                                                                                    25.

                                                                               209
   206   207   208   209   210   211   212   213   214   215   216