Page 212 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

O, zei de sus, n-ar fi oare trebuincioasă din nou speranţa de a le vedea
acestea precum odinioară? Oare se va înălţa Morisena din mormântul ei? Se
va mândri cu frumoasele-i lăcaşuri şi frumoasa-i cetate? Îi va mai găzdui pe
Regi sub primitoarele-i acoperişuri? Oare acea zi de odinioară nu va veni?
Oare doresc zadarnic? 30.
Oare va zăcea îngropată printre dâmburi veşnice? Căci s-au scufundat
însinguratele podoabe printre nefericitele ruine şi de multă vreme s-au
prăvălit în ţărâna ce nu le merită! Vai! Nenorociţii de noi! Plângem ca de o
adâncă jale, oricui moartea întunecată îi răpeşte supusele zile. 35.
De ce ne plângem? De vreme ce oraşele însele îşi au soarta lor, de vreme
ce fiecare cetate îşi are pieirea ei. Şi spre a nu fi vorbit peste măsură de cele
ce se vor întâmpla, întârziatul urmaş va spune şi aceste deşarte stihuri. Vei
fi desigur veşnic lăcaşul regal al lăudatei Buda, 40.
Întreaga podoabă a Patriei mele ce se înalţă, acolo unde în felurită
rânduială stau turnurile din Pesta, şi strădania învăţată a maeştrilor, şi
templele mândriei; odinioară plugarul neînvăţat despica pământul şi
nelucraţii bolovani izbiţi gemeau de fierul plugului poticnit. 45.
Oraş era aici odinioară, geme şi el şi desţelenitorul ogorului şi, ceea ce
acum îndepărtează, fusese înainte podoabă. Odinioară, după sfărâmarea
stâncii, s-a năpustit cetatea pisoniană, dând la iveală cu neîmblânzite unelte
ascunzişurile. Depăşindu-le pe acestea din adâncul Istrului arătate de
corăbier, prin această creastă muntoasă şi-a avu Regele diadema ungară. 50.
Se vor zice şi acestea: orice vedem, nimic nu e veşnic.

210