Page 225 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 225
CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)
Căi de comunicație
Podul feroviar, în timpul probelor
Eruditul veneţian Francesco Griselini, devenit bănăţean pentru o perioadă
de vreme, scria : „E adevărat că şi în vremuri mai vechi pământul din apropierea
1
Mureşului şi cel de-a lungul Tisei, de la Seghedin şi până dincolo de Titel, era
mlăştinos. Aceste mlaştini nu se întindeau însă atât de mult, precum fură găsite
în anul 1717. Mlaştina de la Aranca ajunsese, peste Kiskanizsa, până la Mokrin...
Mlaştinile pontice, atât de renumite în vechea şi noua Romă, nu pot fi comparate
deloc cu cele din Banat. Permanentele schimbări atmosferice cărora le este expusă
ţara, datorită poziţiei ei naturale, precum şi emanaţiile molipsitoare care se ridicau
din atâtea ape împuţite şi pline de putregaiuri au făcut din Banat cel mai trist loc de
şedere“.
Iată și opinia altui călător prin zonă: „În fine, la 26 decembrie 1781, pe o
2
vreme foarte rea, am părăsit Timișoara. Am ajuns fără mare dificultate până la
Sânnicolau Mare (Gross S. Mücklosh). Aici, cea mai mare parte a zonei până la
1 Francesco Griselini - „Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei“, Editura Facla,
Timișoara,1984.
2 Johann Kaspar Steube – „Nouă ani în Banat (1772-1781)“, Editura de Vest, Timișoara, 2003.
223