Page 230 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 230

Dușan Baiski


        1970-1980 să circule câte cinci perechi de trenuri/zi și chiar șase în 1980. Potrivit
        unui mers al trenurilor de călători din 1924, cei 75,3 km dintre Gara Domnița din
        Timișoara și cea din Cenad(ul Vechi) erau parcurși în patru ore și nouă minute.
              Finalul Primului Război Mondial și Tratatul de la Trianon au însemnat însă și
        finalul transportului feroviar pe la Cenad, spre Apátfalva. Cenadul a ajuns cap de linie
        și a intrat sub administrația Căilor Ferate Române. Prin efectul Convenției de preluare
        a  căii  ferate  Cenad  Frontieră-Sânnicolau  Mare,  publicată  în  „Monitorul  Oficial“




























          O fotografie-document din 1969. Singurul an (fiindcă urma după Primăvara de la Praga, din 1968) când
         Nicolae Ceaușescu a permis accesul cenăzenilor la Mureș. În imagine, la „ștrand“:  Gisela Pinnel, Nantschi
              Wambach, Else Aubermann, Peter Wambach. Granița cu Ungaria se află la mijlocul râului.

        nr.  7/01.04.1936,  Statul  Român  va  plăti  Societății  de  căi  ferate  vicinale  Hodme-
        zövásarhely-Máko-Nagyszent-Miklosihely  erdekii  resvenytársasag  suma  de  șase
        milioane de lei, aceasta după ce, în 1932, a plătit pentru linia ferată dintre Timișoara
        și Sânnicolau Mare, aceleiași societăți, suma de 1.144.980 de franci elvețieni. Partea
        maghiară a liniei, respectiv până la Cenad Frontieră, a fost naționalizată de statul
        maghiar cu începere de la 1 ianuarie 1931, iar partea de la Cenad Frontieră-Sânnicolau
        Mare a fost naționalizată de statul român prin Decretul de naționalizare nr. 232/1948.
              Podul de peste Mureș a stat mulți ani nefolosit. În cele din urmă, a fost demontat
        și reconstruit la Szolnok, peste râul Zagyva. Astăzi, se mai pot vedea picioarele de
        pod, atât la Mureș, cât și la Puțul.
              Firește că mediul economic din ambele țări, România și Ungaria, a fost afectat,
        fiindcă prin dezafectarea liniei s-a impus circulația feroviară pe rute ocolitoare, mult
        mai lungi. Astfel că pe 9 octombrie 1926, Camera de Comerț și Industrie Timișoara
        trimite  către  Camera Agricolă  Timișoara  o  copie  a  adresei  trimisă  anterior  către

        228
   225   226   227   228   229   230   231   232   233   234   235