Page 227 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 227

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)


              Râul  Mureș  izvorăşte  din  munții  Hăşmaşul  Mare,  străbate  Depresiunea
        Gurghiului  și  defileul  Toplița-Deda,  traversează  Transilvania  separând  Podișul
        Târnavelor de Câmpia Transilvaniei, străbate culoarul Alba Iulia-Turda, iar în Carpații




























            Unul din tronsoanele fostului pod feroviar de peste Mureș, remontat la Szolnok, peste râul Zagyva.


        Occidentali separă Munții Apuseni de Munții Poiana Ruscă. Străbate apoi Dealurile de
        Vest, Câmpia de Vest, trecând prin municipiul Arad, iar la Cenad părăsește România
        și intră în Ungaria, unde se varsă în râul Tisa. Are o lungime de 756,2 km. În vremuri
        îndepărtate,  era  o  cale  navigabilă  importantă,  pe  care  se  transportau  din  centrul
        Transilvaniei spre Occident diverse mărfuri: lemnul, sarea, piatra de construcție și
        pavaj etc., fiind a doua cale comercială de-a lungul văii Mureşului, situație intens
        exploatată inclusiv de trupele romane. Vămuirea produselor, îndeosebi a sării, a fost
        o importantă sursă de venit pentru Cenad încă din antichitate. La ora actuală, apele
        Mureșului nu mai sunt folosite pentru navigație și aici ne referim exclusiv la zona
        Cenadului.
              Mureșul este şi apă de frontieră  pe o lungime de 22,5 km, între km Fluvial 0
                                          1
        şi km Fluvial 22+500, respectiv între bornele de frontieră de pe teritoriul romănesc,
        de la borna A60/PP1 şi borna PP100 (Nădlac). Traseul liniei de frontieră, trece pe
        mijlocul șenalului navigabil şi este marcat prin semne de frontieră în bornaj dublu
        (fiecare stat cu sistemul său de bornaj ca număr de borne).
              În dreptul staţiei de pompare, la borna PP55, se găsea cândva un port, cu locuri
        de acostare pentru descărcarea şi încărcarea mărfurilor.


              1   „Monografia orașului Sânnicolau Mare“, 2007.
                                                                               225
   222   223   224   225   226   227   228   229   230   231   232