Page 297 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

Pe linia ferată se transportau la nevoie și persoane. Vizitatorii, studenții
Școlii Superioare de Agricultură de la Herestrău, își continuă drumul îmbarcați în
opt vagoane Decauville, trase de cîte un catîr, amenajate comod, cu bănci laterale
ca la tramvai, acoperite, ca sa fie umbră.“ “
După cum relatează Páll Margit în articolul „Trenulețul Lóré, între Pordeanu
și drumul Cenadului“, apărut în revista „Cenăzeanul“ nr. 1/2013, trenulețul a trecut

I.C.A.R. - Docar de vânătoare cu armăsari din rasa „Nonius“, 1940

în proprietatea „Prodaliment“-ului, apoi, prin anii 1960, în cea a Gospodăriei
Agricole de Stat Cenad. Prin 1962, făcându-se drumul de piatră, s-a apelat la
transportul furajelor pe șosea. Din acest motiv, trenulețul și-a pierdut utilitatea,
fiind casat.
În 1935, „Sămânța“ era cel mai mare proprietar de pământ de la Cenad,
deținând nu mai puțin de 400 ha. În 1942, va fi preluată cu tot cu personalul din
cercetare, inventarul și materialul biologic de către Institutul de Cercetări Agronomice
al României și se va înființa Stațiunea Experimentală a Banatului Cenad.
I.C.A.R.-ul cenăzean va fi vizitat, de-a lungul scurtei sale existențe, de sute de
personalități din diferite domenii și numeroase țări ale lumii, dovada concretă fiind
„Cartea de aur“ (cartea de oaspeți), care cuprinde impresii din perioada 1911-1960.
La rândul său, Direcția Județeană Timiș al Arhivelor Naționale deține câteva referate
privind excursia de studiu efectuată de agenți agricoli comunali în luna mai 1941.
Emil Negruțiu, directorul Camerei de Agricultură a Județului Timiș-
Torontal, va anunța pe 12 mai 1941 Legiunea de Jandarmi Timișoara că instituția

295