Page 301 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 301

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)


        pentru sămânță, dându-se 15 Kgr porumb și 2 Kgr cânepă pro jugăr. Cele 150-200
        Kgr sămânță de cânepă la jug. ce se recoltează în plus scot aproape cheltuielile
        ocazionate cu lucrările culturale la porumb.“ Iar în ceea ce privește cânepa pentru
        fuior, avantajul unei asemenea culturi la Cenad o constituia existența unei fabrici
        de prelucrat cânepă la Pordeanu.
              Georgescu  va  fi  foarte  critic  cu  aspectul  social  al  problemei:  „În  concluzie,
        întreaga  uzină  de  producție  agricolă  se  bazează  pe  un  perfect  simț  comercial,  iar
        diversitatea de culturi cu scopul de a utiliza cât mai intens munca omenească sau
        mai bine zis, deplasând expresia proprie «pentru a trage două piei de pe muncitorul
        pălmaș», care este salarizat cu 38 lei zilnic și mâncare foarte slabă, ca să nu mai
        comparăm locuința lor cu grajdul porcilor. Nu se vede nicio inovație în ce privește viața
        omului cu tot simțul speculativ din celelalte ramuri. Dealtfel, în această exploatare
        pur capitalistă ca și în toate de aceeași specie admirăm perfecta organizare și colec-
        tivizarea  procesului  de  producție.  În  ce  privește  sentimentele  morale,  problemele
        sociale, toate sunt inexistente decât ca o măsură tactică tot pentru asigurarea unei
        bune rentabilități.“
              Inginerul  agronom  Longin  Coruțiu  din  Ciacova  va  face  în  referatul  său
        observații  cu  precădere  la  creșterea  animalelor.  Pe  lângă  rasa  de  vaci  Siementhal,
        ținute într-un grajd alimentat cu lumină electrică, și cea de cai Nonius, cenăzenii de
        la stațiune creșteau și porci York și Mangalița: „Alimentarea scroafelor se face din
        vălaie de ciment, iar alimentarea purceilor se face în dispozitive speciale, suspendate.
        La înălțimea de 1 metru, la un capăt al boxei, s-a amenajat un etaj în care purceii se
        urcă pe o scară de lemn (scândură cu stinghii mărunte din 10 în 10 cm). Această boxă
        mică a purceilor este împrejmuită cu gard de sârmă, se poate umbla în ea prin partea
        pe unde se alimentează scroafele, iar purceii pot să urce și să coboare când vor și de
        câte ori vor.
              Această etajare a boxei purceilor prezintă avantajul că purceii au la discreție
        mâncare când vor și câtă vor, fără a se mai amesteca cu purceii de la alte scroafe sau
        chiar a trece pe la alte scroafe, uneori îmbinându-se chiar de nu-i mai poți ști de la
        care scroafă sunt, apoi purceii stau la acea înălțime la o temperatură mai ridicată, mai
        constantă și într-un aer mai lipsit de bioxid de carbon care, fiind mai greu decât aerul,
        este întotdeauna jos, pe podea...“

                                              ***

              Din  păcat,  de  numele  I.C.A.R.-ului  se  leagă  și  un  teribil  accident,  cu  multe
        victime. Iată ce povestește Emmerich Balthasar, unul din supraviețuitori :
                                                                      1
              „Stimate domnule Emmerich Balthasar, unde și când v-ați născut?
             -  M-am născut în comuna Cenad, în anul 1940. Tot la Cenad am teminat, în
        1954,  școala de 7 clase. Liceul l-am terminat în limba germană, în 1957, la Timișoara.



              1  Din interviul „Fiecare rană se vindecă, însă cicatricile rămân“, semnat de Dușan Baiski și
        apărut în revista „Cenăzeanul“ nr. 3/2013
                                                                               299
   296   297   298   299   300   301   302   303   304   305   306