Page 303 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

- Credeți că a fost vorba de vreun sabotaj sau doar o defecțiune tehnică
- Autobuzul a luat foc datorită unor improvizații neadmise, cu care șoferul a
încercat să înlăture o defecțiune tehnică. El a fost vinovat, dar precis nu a vrut să facă
un rău, poate avrut să arate ce poate. A fost neștiutor. Este adevărat că parcurile de
mașini în general n-au fost bine întreținute, iar improvizații cu sârmă și clește s-au
făcut des. Oamenii nu s-au putut salva, fiindcă ușile au fost închise sau a uitat șoferul
să le deschidă. Poate nu a fost suficientă presiune în rezervorul de aer, iar focul s-a
întins în câteva secunde.
- S-a scris în presă, s-a vorbit la radio despre accident?
- Eu nu știu dacă accidentul a fost discutat în presă ori la radio. În primele două
săptămâni după accident eu m-am aflat între viață și moarte și după aceea mi-a fost
teamă de faptul că voi rămâne invalid. Mâinile și brațele mi-au fost complet lipsite de
piele, zile intregi am avut tampoane în nas pentru a opri sângele și am scuipat sânge.
Numai datorită medicilor pricepuți, respectiv dr. Georgescu și dr. Mihăilescu, am
mâini aproape normale. Mi-au transplantat cu succes pielea proprie, în trei operații
consecutive, astfel că pe față nu am cicatrici. La indicația medicilor, la trei săptămâni
după ieșirea din spital am început să lucrez, cu toate că nu puteam să țin bine în mână
un creion. Am lucrat câteva luni în microscopie. Facultatea de Agronomie din Cluj
mi-a a acceptat să dau examene în septembrie
- A fost vreun proces al vinovaților?
- A fost un proces. Șoferul a fost condamnat la închisoare. Accidentații au
fost desbăgubiți pentru haine arse, ceasuri sau alte mărunțișuri. Angajații au primit
salariul întreg pe perioda de boală. Ce au primit zilierii, invalizii sau copiii victimelor,
nu știu. Faptul că fratele meu a murit în acest accident a schimbat radical viața în
familia noastră. Au urmat ani întregi de doliu. Eu lucram la Lovrin, astfel că părinții
mei au rămas singuri.
- Cum resimțiți evenimentul astăzi?
- Mai sufer de leziuni ale căilor respiratorii și deja la vârsta de 40 de ani am
fost bolnav de inimă. Dar cu operații și medicamente mă descurc și sunt mulțumit.
Fiecare rană se vindecă, însă cicatricile rămân. Astăzi consider că accidentul, cu
toate urmările sale, a făcut parte din destinul meu. Sigur, nu pot uita caroseria aceea
de autobuz fără acoperiș, cu victime complet arse, cu răniți cărora le atârna pielea
aidoma unor zdrențe. Nu plângea nimeni. Erau cu toții înțepeniți. Asta a fost.“

Bibliografie:
Direcția Județeană Timiș a Arhivelor Naționale – Fond 124 – Camera de Agricultură Timișoara,
inv. 152, dosarele nr. 32/1926, 9/1929, 27/1935, 30/1938, 18/1939, 57/1941, 31/1946; Fond 942 –
Primaria Cenad, inv. 1388, dosarul nr. 2/1939.
Pr. Gheorghe Cotoșman - „Comuna și bisericile din Giridava-Morisena-Cenad“, 1935
(republicată în 2009).
Ing. Gheorghe Ivașcu - „Repere în cercetarea agricolă din Cenad“ (comunicare publicată în
„Anuarul Asociației Culturale «Concordia» Cenad - 2005“).
„Cenăzeanul“ nr. 3/2013.

301