Page 333 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

În colecția sa de registre de stare civilă, Serviciul Județean Timiș al Arhivelor
Naționale deține zeci de registre matricole confesionale, deci inclusiv din Cenad.
Chiar dacă procesul de separare administrativă față de Biserica Ortodoxă Sârbă
a început odată cu Congresul din 1864, convocat la Carloviţ pentru alegerea
1
patriarhului, unde deputatul Vincenţiu Babeş, la 5 august 1864, a reprezentat un
document important, ce a stat la baza acţiunii de despărţire ierarhică, procesul de
separare a început în 1865, adică după ce Cancelaria aulică maghiară a emis un act
cu referire la comunele bisericeşti ortodoxe mixte, prin care acestora „le stă în voie
a se desface după naţionalitatea lor în două comune deosebite.“ 2
Biserica Ortodoxă Română a luat ființă în anul 1872 prin desprinderea Mitropoliei
Ungrovlahiei și Mitropoliei Moldovei de sub ascultarea canonică a Patriarhiei de
Constantinopol și ridicarea mitropolitului Ungrovlahiei, totodată arhiepiscop de
București, în rangul de mitropolit-primat al României.
La Cenad, Biserica ortodoxă română, al cărui hram este Pogorârea Sfântului
Duh, ridicată în anii 1888-1889 și sfințită la 9 iunie 1889, în ziua de Rusalii , își obține
3
primele registre matriculare independente, în limba română, în 1876, primul copil
înmatriculat (7 ianuarie) fiind Vasilie, copilul lui Mitru Nicolasiu și Jela (cununați),
cel de-al doilea fiind Eva (9 ianuarie), fata lui Teodoru Galetariu și a concubinei sale
Saveta. Ținând la normele sale morale, Biserica a impus și o rubrică specială, cu titlul
„Cununați sau ba?“ Următorul registru matricol începe cu ultimele înregistrări ale
botezaților în 1890 și aici se va accentua importanța moralei creștine cu privire la
legitimitatea nou-născuților. Astfel, după numărul de ordine (critic), ziua nașterii și
a botezului și numele și genul botezatului, așadar înainte de numele părinților, este
inserată o rubrică specială, cu titlul „Legiuitu ori nelegiuitu“. Firește, nu puțini au
fost pruncii nelegiuiți, însă sintagma „copil din flori“ i-a urmărit, cu siguranță, de-a
lungul întregii lor vieți, anatema fiindu-le impusă de către însăși biserică. Mai mult
decât atât, o fată din flori a fost chiar botezată cu numele de Floare.
În registrele matricole cu botezații din Cenad, se pot observa nume notate
cu terminația u surd, care exista în româna veche, dar a dispărut cu timpul în limba
standard. De asemenea, nume notate cu litera „J“ la început au primit în timp, ca
primă literă, vocala „I“: Joanu (Ioan), Jela (Iela) etc.
Perntru a simplifica statistica, am comasat unele nume scrise diferit (Ana, Anna;
Catița, Catitia, Katitia; Maria, Mărie, Măria, Marie), dar am păstrat diminutivele,
precum și variantele slavizate ale numelor și diminutivelor acestora (Jela, Iella,
Ielița, Ielitia).

1 Carloviț - Sremski Karlovci, localitate în Provincia Autonomă Voivodina, Republica Serbia.
Aici și-a avut sediul, începând cu 1713, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe din Imperiul Habsburgic.
2 Bedecean, Michaela, Separația bisericească de Mitropolia din Carloviț în Episcopia Aradului,
oglindită în presă (1865-1873). Cluj-Napoca, Anuarul Institutului de Istorie „George Bariţiu“
- Seria Historica. http://www.historica-cluj.ro/anuare/AnuarHistorica2009/05.pdf (Accesat la
11 noiembrie 2014).
3 Cotoșman , Pr. Gheorghe, Comuna și bisericile din Giridava-Morisena-Cenad. Timișoara,
1933, p. 465.

331