Page 329 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 329

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)










          Nume de botez la românii ortodocși din Cenad







                                                  Motto: „Nimeni nu va sta la poarta
                                      Raiului  ca  să  verifice  dacă  numele  nostru  este
                                      după calendar, ca să ne deschisă sau nu poarta.
                                      Ni se va deschide în funcţie de credinţa şi faptele
                                      noastre“ – Preot anonim

              Delicată, mai puțin sau mai mult, problema numelui de botez revine acut la
        suprafață mai cu seamă atunci când e vorba de apariția în familie a unui nou-născut.
        Desigur, trebuie să trecem peste faptul că feții preferați au fost băieții, de unde „n“
        drame  de  familie.  Într-o  societate,  chiar  și  în  cea  contemporană,  unde  bărbatului
        încă  îi  este  hărăzit  rolul  de  războinic  (apărător  sau  cuceritor),  femeii  îi  rămâne,
        întotdeauna, un rol secundar: cel de mamă și gospodină, numele trebuind să poarte în
        el toate semnificațiile cu pricina.
                Așadar, numele. Trebuie să începem scurtul nostru demers cu definiții ale
        substantivului neutru „nume“, extrase din Dicționarul Explicativ al Limbii Române
        (varianta electronică: dexonline.ro):
              „NÚME, nume, s. n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care se arată cum
        se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se
        individualizează. ◊ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume
        pe care îl poartă toți membrii aceleiași familii și care se transmite de la părinți la
        copii. Ziua numelui = zi în care cineva își sărbătorește onomastica. “
              Ceea ce ne interesează cu deosebire este, în cazul de față, numele de botez sau
        numele mic.
              Există,  în  acest  sens,  o  întreagă  literatură  de  specialitate  și,  evident,  vom
        preciza textele care ne-au ajutat în elaborarea lucrării de față, ele fiind suportul care
        ne-a permis, pe lângă numele locuitorilor comunei Cenad, de credință greco-ortodoxă
        română, în perioadele 1876-1903 și, respectiv, 2011-2013, extrase din matricolele
        bisericești, și o serie de analize și considerații privind trecutul și actualele tendințe în
        sfera antroponimelor .
                           1


              1  Antroponim, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă);
        antroponim. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme.

                                                                               327
   324   325   326   327   328   329   330   331   332   333   334