Page 329 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

Nume de botez la românii ortodocși din Cenad

Motto: „Nimeni nu va sta la poarta
Raiului ca să verifice dacă numele nostru este
după calendar, ca să ne deschisă sau nu poarta.
Ni se va deschide în funcţie de credinţa şi faptele
noastre“ – Preot anonim

Delicată, mai puțin sau mai mult, problema numelui de botez revine acut la
suprafață mai cu seamă atunci când e vorba de apariția în familie a unui nou-născut.
Desigur, trebuie să trecem peste faptul că feții preferați au fost băieții, de unde „n“
drame de familie. Într-o societate, chiar și în cea contemporană, unde bărbatului
încă îi este hărăzit rolul de războinic (apărător sau cuceritor), femeii îi rămâne,
întotdeauna, un rol secundar: cel de mamă și gospodină, numele trebuind să poarte în
el toate semnificațiile cu pricina.
Așadar, numele. Trebuie să începem scurtul nostru demers cu definiții ale
substantivului neutru „nume“, extrase din Dicționarul Explicativ al Limbii Române
(varianta electronică: dexonline.ro):
„NÚME, nume, s. n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care se arată cum
se cheamă o ființă sau un lucru, o acțiune, o noțiune etc. și prin care acestea se
individualizează. ◊ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume
pe care îl poartă toți membrii aceleiași familii și care se transmite de la părinți la
copii. Ziua numelui = zi în care cineva își sărbătorește onomastica. “
Ceea ce ne interesează cu deosebire este, în cazul de față, numele de botez sau
numele mic.
Există, în acest sens, o întreagă literatură de specialitate și, evident, vom
preciza textele care ne-au ajutat în elaborarea lucrării de față, ele fiind suportul care
ne-a permis, pe lângă numele locuitorilor comunei Cenad, de credință greco-ortodoxă
română, în perioadele 1876-1903 și, respectiv, 2011-2013, extrase din matricolele
bisericești, și o serie de analize și considerații privind trecutul și actualele tendințe în
sfera antroponimelor .
1

1 Antroponim, antroponime, s. n. 1. Nume de persoană (prenume, patronim sau poreclă);
antroponim. 2. Toponim provenit dintr-un nume de persoană. – Din fr. anthroponyme.

327