Page 325 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

Sporuri negative de populație se înregistrează în perioadele sau anii: 1785-
1799, 1801, 1818, 1831, 1836, 1842, 1849, 1866 și 1892. Pentru perioada 1837-1840,
neavând date complete, am renunțat la calculul sporului de populație prin nașteri.
În context trebuie precizat faptul că, lipsind statisticile privind componența etnică
pentru fiecare an și pentru fiecare etnie în parte, pentru perioada luată în considerare
(1779-1895), nu putem alcătui nicio situație comparativă per ansamblu.
Desigur, pentru un tablou relativ real cu privire la decese ar însemna să avem
acces la cauzele acestora, însă cum preoții nu erau și medici, rezultatele ar fi incorecte.
Și nici preoții, așa cum precizam mai sus, nu erau interesați să consemneze decât dacă
persoana a primit Sfintele Taine ori nu, destul de puține fiind cazurile în care au notat
și cauza decesului. Aceasta în situația în care era vorba de cauze arhicunoscute (ciumă,
friguri, holeră etc.). Brunhilde Hinkel, autoarea genealogiei șvabilor cenăzeni , mi-a
1
relevat că în anii 1830,1849,1866 și 1873 romano-catolcii au murit în general de holeră,
iar în 1892 majoritatea decedaților romano-catolici au fost copii, cauza fiind difteria.
Referindu-se la 1849, pr. Gheorghe Cotoșman pune majoritatea morților ortodocși,
români și sârbi, pe seama luptelor cu romano-catolicii din Cenad, ca urmare a revoluției
din 1848 . În registrele Bisericii romano-catolice, în prima jumătate a lui 1849 apar doar
2
câteva persoane decedate la vârste cuprinse între 16-30 de ani, din iulie făcându-și de
cap holera. Iar majoritatea decedaților au fost copii. Nefiind vorba de un studiu politic,
ne vom rezuma la date concrete, prezente în toate cele 18 de registre de stare civilă care
au consemnat decese ale cenăzenilor și anume cele privind vârsta decedaților. Și nu ani
de vârf în ceea ce privește mortalitatea. În primul rând anul 1794, știut fiind faptul că în
1787 s-a terminat și cel de-al treilea val de colonizare a șvabilor la Cenad (colonizarea
josefină – Josephinishe ansiedlung), deci putem considera că localitatea avea deja o
populație stabilă, ca atare nu se poate vorbi decât de un spor de populație prin nașteri
și nu prin noi coloniști.
Se poate lesne observa rata extrem de mare a mortalității la copii de sub un an
și între 1 și 5 ani.
Abia din 1852, încep și preoții ortodocși să noteze vârsta decedaților și doar
1853 fiind primul complet cu notarea acesteia.
Dacă la ortodocși încă nu s-au notat cauzele deceselor, la catolici avem primul
an complet în care acestea au fost notate. Din cele 84 de decese, 41 au fost din cauza
encefalitei (în registru: „phrenesis“), restul din alte motive. Encefalita este o inflamație
a creierului, fiind provocată, de regulă, de o infecție virală, cea mai frecventă cauză
fiind virusul herpes simplex, același care provoacă rănile ce apar la frig și herpesul
genital. Ca simptome: confuzie, febră și cefalee sensibilitatea anormală la lumină,
greaţă, vărsături, lipsă de energie, dificultăți de înțelegere, halucinații, încetineală,
stări de letargie sau ameţeală, rigiditatea cefei sau a spatelui etc. Cifra de 41 însă nu e
concludentă, dat fiind faptul că în mai multe cazuri au fost copii cu vârste de la câteva
ore la câteva luni, deci incapabili a-i exprimea durerea prin cuvinte. Iar simptomele

1 Brunhilde Hinkel – „Ortssippenbuch der katholishen Pfarrgemeinde – Tschanad/Cenad im Banat , 1764-
2007“, Nürnberg, 2007.
2 Pr. Gheorghe Cotoșman – „Din trecutul Bănatului – Comuna și bisericile din Giridava-Morisena-Cenad“,
Timișoara, 1933.
323