Page 72 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

Pe 23 septembrie 1945, plutonierul-major Gr. Tompa va trimite la Secția de
Jandarmi Sânnicolau Mare o situație numerică cu germanii cenăzeni care au plecat
cu trupele germane și maghiare în toamna anului 1944 și s-au reîntors în țară: 1.342
plecați, 550 reîntorși.
Un alt tabel, nedatat, întocmit de același Tompa, se referă la 1.531 plecați, din
care 456 femei, 457 bărbați și 618 copii, reîntorși fiind doar 516.
În „Scurt istoric al problemei hitleriste din raza Postului Jand. Cenadul M.“,
noul șef de post, plutonierul adjutant Gr. Tompa va scrie, printre altele, că în localitate
ar fi existat 800-1.000 de membri aderenți ai organizației hitleriste. Dar, prin luna
octombrie, cu prilejul evenimentelor petrecute pe teritoriul Cenadului, „majoritatea
șvabilor ce locuiau în aceste comune au părăsit comuna fugind cu trupele germane...“
Iar „De la ocuparea comunei de către trupele ruso-române, această organizație s-a
desființat complet, prin fugirea tuturor conducătorilor și aderenților în Germania,
iar în prezent nu s-au mai observat niciun fel de manifestațiuni sau simpatizări a
organizației hitleriste din partea populației de origine germană care în prezent se
mai află în comună, din contră populațiunea urăște această organizație prin faptul
că au suferit multe neajunsuri, știu că în prezent le este cu totul interzis și sunt
supravegheați îndeaproape.“
În luna ianuarie 1946, Jandarmeria face o serie de razii pe teritoriul localităților
arondate, pentru Cenadul Mare rezultatul fiind negativ în sensul că nu a fost prinsă nicio
persoană considerată la momentul respectiv a fi periculoasă. În nota sa informativă
din 26 ianuarie, în urma a două razii efectuate, plutonierul-major Gr. Tompa, șeful
Postului de Jandarmi din Cenadul Mare, va raporta la Secție următoarele: „Cu
ocazia serviciului de patrulare ce am executat prin comuna Cenadul Vechi, unde
majoritatea populației este de origine etnică Germană, din contactul ce am avut
cu acești cenăzeni am fost informat că majoritatea șvabilor care nu au plecat cu
trupele germane în toamna anului 1944 cu ocaziunea evenimentelor, rămânând pe
loc prin faptul că aceștia au fost bine înstăriți și sub regimul trecut nu au contribuit
cu nimic la progresarea Grupului Etnic German, în prezent sunt foarte nemulțumiți
prin faptul că li s-au expropiat averile, li s-au luat toate mijloacele de muncă de către
comitetul de reformă agrară, iar ei sunt expuși foametei pe anul acesta întrucât nu
au avut posibilități de însămânțare și nici teren. Se observă că acești cetățeni nu-și
mai depun interesul cu privire la muncile agricole, circulând un zvon printre ei că
vor fi ridicați cu toții și deportați din România. Parte dintre cei tineri au început a
părăsi domiciliul și a merge în diferite orașe unde se angajează ca servitori pentru
faptul de a scăpa de sub urmărire ca să fie trimiși la muncile obligatorii.“
La data de 3 aprilie 1946, sergentul major Ioan Calotă de la Postul de Jandarmi
Cenad se va conforma unui ordin de prindere a două persoane care au fugit de la
detașamentul de muncă din Anina: Balthasar Johann și Oster Nikolaus. În „...unire
cu autoritățile comunale ne-am deplasat la domiciliul sus-numiților...“. La domiliul
primului, l-au găsit pe acesta, însă Balthasar Nikolaus, de 42 de ani, era bolnav și
netransportabil, conform certificatului medical prezentat. Celălalt s-a dovedit a fi
total necunoscut în Cenad, atât de populație, cât și de autoritățile comunale.

70