Page 69 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

grabă. S-a tras zile în șir. Un proiectil a lovit podul casei vecinului, a lui Mihai
Fodor. Nu am avut curajul să ieșim. Am stat în casa lui Lăbășan, cu rusul mort, de
luni până joi. Joi au năvălit în casă rușii. Când și-au văzut militarul împușcat, au
vrut să ne omoare, crezând că noi l-am ucis. Am avut iar noroc în tata, care știa ceva
ucraineană și le-a spus că nu noi l-am omorât, ci nemții. Ne-au pus să-l îngropăm
în fața casei, dincolo de șanț. Peste noapte, mormântul i-a fost răvășit, călcat în
picioare. Cred că de legionari. Până la urmă, rusul a fost scos de-acolo și îngropat
în groapa comună din curtea bisericii sârbești.“
Mărturii materiale ale războiului au fost multe, unele vizibile mulți ani după
război: case distruse ori ciuruite de gloanțe, cazemate în dig, căști germane și rusești
pe post de adăpători pentru orătănii, tuburi de cartușe și proiectile etc.
România va răspunde cererii U.R.S.S. de a trimite forță de muncă pentru
refacerea acesteia. Cum germanii nu fuseseră expulzați din România, așa cum s-a
întâmplat în Ungaria, Polonia și Cehoslovacia, de exemplu, aceștia vor fi trimiși
în masă în U.R.S.S. Autoritățile românești vor tria, desigur, doar acele persoane
sănătoase, apte de muncă: femei între 18 și 30 de ani și bărbați între 17 și 45 de
ani. A fost o măsură pur etnică, nefiind exceptați nici germanii cu vederi de stânga
(social-democrați ori chiar comuniști). Astfel, germanii nu doar că vor fi deposedați
de pământ, dar nu vor fi nici beneficiari ai reformei agrare din 1945.
O nouă listă cu șvabi cenăzeni (bărbați) ridicați la 14 ianuarie 1945 și trimiși la
muncă în U.R.S.S. cuprinde 60 de nume. În aceeași zi, sunt ridicate în același scop 38
de femei șvăboaice din Cenad, pe cea de-a doua listă, din aceeași zi, figurând încă 20
de femei. Alte nouă sunt scutite de ridicare pentru internare, motivele invocate fiind:
una născută în 1913 (Jung Margareta), patru fiind căsătorite cu români (Wailand
Maria, Klemens Magdalena, Schüssler și Jung Theresia), iar patru având copii sub
un an (Ernst Irma, Aufsatz Varvara, Paul Theresia și Dornbach). A doua zi, pe 15
ianuarie, sunt ridicați încă 33 de bărbați șvabi.
Pe 19 ianuarie 1945, a fost ridicată, contrar dispozițiilor date, numita Hinkel
Elisabeta.
Exceptați de la internare au fost: Pettla Joseph, preotul romano-catolic,
Hinkel Anton (bolnav de reumatism), Dornbach Nikolaus (90% invalid de război) și
Swobodnik Otto (nedezvoltat). Pe lista șvăboaicelor exceptate figurau: Schmidt Edith
și Jung Theresia (căsătorite cu români) și Roch (având un copil de cinci luni).
Pe 1 martie 1945, jandarmii din Cenad primesc și ei un ordin circular, emis
de Inspectoratul General al Jandarmeriei, prin care se cere întocmirea detaliată a
situației numerice cu privire la: cei care au fost înscriși în G.E.G., care se găsesc în
localități în urma ridicării pentru trimiterea în U.R.S.S.; conducătorii G.E.G.; cei
considerați periculoși; cetățenii germani aflați în raza posturilor de jandarmi; totalul
populației de origine etnică germană. Se vor întocmi tabele separate pentru cei
considerați periculoși.
În 1945, Primăria comunei Cenadul Mare va întocmi, conform art. 8 din
Convenția de Armistițiu (semnat pe 12 septembrie 1944, la Moscova, de către
România și Puterile Aliate, respectiv Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii și
Regatul Unit al Marii Britanii), un tabel cu absenteiștii germani din localitate, cu nu
mai puțin de 188 de poziții. Ceea ce însemna în total: 188 de case, din care 155 bune,
67