Page 66 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

Dușan Baiski

casier și membru activ al org. locale germane, urăște pe români de moarte și
disprețuiește și batjocurește autoritatea românească, are influență asupra populației
germane, este un mare propagandist și hitlerist și nu credem a se încadra în noile
ordine în vederea organizării blocului național, a fost în legătură cu conducătorul
organizației de a rămâne toți șvabii acasă până la etatea de 47 de ani și de a nu
merge la munca câmpului, este suspect și periculos Siguranței Statului, se propune a
fi reținut și internat în lagăr.
6/ Virozav Anton, de origine etnică germană, din com. Cenadul Mare, a
fost membru activ în comitetul de execuție al organizației germane, disprețuiește
de moarte pe români și batjocorește autoritatea românească, are influență asupra
populației germane, fiind un mare propagandist și un înfocat hitlerist și nu credem
că se va încadra în vederea organizării gărzilor blocului național, a fost în legătură
cu conducătorul organizației ca șvabii până la 47 de ani să rămână în comună și să
nu meargă la munca câmpului, este suspect și periculos Siguranței Statului, pentru
care se propune a fi menținut în lagăr.
Deci față de cele arătate mai sus pentru fiecare deținut politic, vă rugăm să
binevoiți a se aprecia fiecare caz în parte și a se dispune cele legale.“ Semnează
(indescifrabil) șeful Postului Cenadul Mare.
În concluziile cu privire la problema șvăbească pe anul 1944, sinteză semnată
de noul șef al Postului de Jandarmi Cenad, plutonierul Mărășescu Procopie (mutat
de la Moșnița Nouă), se spune că șvabii s-au înrolat în armata germană, au cerut
autonomia Banatului, s-au manifestat foarte ostil față de autoritatea românească,
produsele agricole le-au trimis spre uzul armatei germane. „Cu ocazia luptelor ce
au avut loc în cursul lunii septembrie și octombrie din acest an, s-au dovedit foarte
satisfăcuți că au intrat trupele germane în această comună. S-au mai dovedit că decât
să fie sub stăpânire română, mai bine au preferat ca să fie sub stăpânire maghiară
întrucât la intrarea trupelor maghiare în aceste localități au ieșit în întâmpinarea
lor cu flori și mâncare, iar când trupele române se aflau în trecere, șvabii din aceste
localități încuiau ușile, ca să nu intre. După data de 15 octombrie 1944, această
problemă nu a mai existat în aceste comune, deoarece cei mai fanatici hitleriști și-au
lăsat moșiile și tot ce-au avut și au plecat cu trupele germane în retragere.“
Puțini cenăzeni mai știu ceva despre grozăviile săptămânilor de război purtat
efectiv pe străzile Cenadului, între armata germană, aflată în retragere, și cea rusă,
în ofensivă.
În 2009, am primit de la învățătorul Johann Wunder, stabilit în Germania, o
serie de fotografii vechi, în format digital, iar pe o foaie, textele-clișeu pentru fiecare
imagine în parte. Iată cum povesteşte el despre acele timpuri: „După 23 august
1944, situația din Cenad era destul de confuză. Nimeni nu ştia ce se va întâmpla în
viitorul apropiat. Ca de obicei, oamenii aşteptau anunțurile plăiaşului (toboşarului).
Când acesta apărea la răspântie de străzi şi bătea toba, lumea ieşea repede din
curți să audă noile ordine ale primăriei. Într-o zi, după ce a încetat bătutul tobei,
plăiaşul a strigat în gura mare: «Toți nemții... sunt obligați să predeie la primărie, în
cursul zilei de mâine, bicicletele şi aparatele de radio. Contravenții se vor pedepsi
cu închisoare.» Prin acest act, populația germană era lipsită de orice informare

64