Page 71 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

făceam serviciu de gardă, având gradul de sergent. În ziua de 9 mai 1945, am căzut
prizonier la ruși, lângă orașul Tabor (Cehoslovacia), venind acasă în uniformă, pe
23 august 1945. Eu nu am adus nicio fotografie din Iugoslavia, în legătură cu cele
executate asupra populației.“
Tot pe 6 septembrie 1945, plutonierul Gr. Tompa va redacta un proces-verbal,
semnat de aceiași componenți ai comitetului local, subiect fiind șvabul cenăzean
Folk Johann, născut la 16 septembrie 1897, în comuna Cenadul Mare, „...care a fost
președintele organizației hitleriste din comunele Cenadul Mare și Cenadul Vechi,
începând din anul 1940-1944, când s-au dat luptele în această localitate.
Acest individ a desfășurat o vie activitate de propagandă hitleristă în ambele
localități, îndemnând tineretul să se înroleze în Grupul Etnic German, iar pe tinerii
care trebuiau să plece în Armata Română i-a îndemnat să treacă voluntari în Armata
Germană S.S.
Prin luna septembrie 1944, a plecat în Ungaria, înapoindu-se odată cu trupele
maghiare, când au venit și au ocupat această localitate, cu scopul de a se răzbuna
pe români și sârbi, luând de la unii cai și căruțe [...], pentru evacuarea germanilor
când se aflau trupele germane în localitate.
Pentru dovedirea celor de mai sus, se confirmă prin declarația dată de unii
locuitori din comuna Cenadul Mare, care declarație se anexează la prezentul proces-
verbal.“
La rândul său, Folk va declara: „Este adevărat că eu am fost președintele
Grupului Etnic German din comunele Cenadul Mare și Cenadul Vechi, din anul 1942
luna noiembrie și până la 20 septembrie 1944. Înaintea mea a fost ca președinte
Huller Peter, care este în Armata Germană și încă nu s-a reîntors acasă. Eu am avut
misiunea în organizație ca să fac propagandă în rândurile populației, să se înscrie
toți în Grupul Etnic German, primind ordin să treacă tineri în Armata Germană, este
adevărat că i-am îndemnat și eu să plece în Armata Germană.
În ziua de 20 septembrie 1944, am plecat în Ungaria cu fiica mea Elisabeta,
care atunci a avut un copil mic, și m-am înapoiat în Cenad când au sosit trupele
maghiare în Cenad. Tot în timpul cât au stat în Cenad trupele maghiare în Cenad, eu
am ținut o adunare cu populația germană din comunele Cenadul Mare și Cenadul
Vechi, în fața primăriei Cenadul Vechi, cu scopul de a evacua populația germană, în
care scop s-a bătut și toba.“
În declarația atașată la procesul-verbal întocmit pe numele lui Folk, semnat de
„...Sapungin Ioța, Jivici Milan, Dișici Bogoliub, Marcov Vitomir și Milicici Jivco,
toți locuitori în comuna Cenadul Mare, jud. Timiș-Torontal, membri în Comitetul
«Anti-Fascist» din comuna Cenadul Mare“, dar și de Gheorghe Perian, care nu apare
în preambulul documentului, acesta din urmă avea să declare: „La înapoierea lui
Folk Johann în comună, odată cu trupele maghiare, a adunat populația germană în
fața Primăriei Cenadul Vechi prin bătaia tobei, unde le-a ținut o cuvântare, printre
care le-a spus: «A sosit timpul ca să ne scăpăm odată de țiganii aceștia, care ne-au
condus până în prezent și care ne-au fost servitori», întrebându-i «Putem noi să
trăim într-o țară unde servitorii ne conduc?». Răspunsul a fost dat de mulțime: «Nu!
Jos cu ei!». Tot în acel timp, a fost formată o gardă hitleristă, care a supravegheat pe
de laturile mulțimei, ca să nu se strecoare printre ei români și sârbi.“

69