Page 67 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Lugoj - Studii monografice

de Vest și cu Banatul, nu răspundea la ordinele lui Antonescu. […] La Timișoara,
Comandamentul Diviziei a trimis o companie de soldați ca să ocupe Prefectura
Județului. Compania s-a desfășurat în fața Prefecturii, în așteptarea ordinului
să pătrundă în clădirea ce se afla în posesia legionarilor. Dar în același timp se
adunaseră în fața Prefecturii mase mari de tineret, muncitori și țărani, veniți din
satele dimprejur. Comanda lor o avea Ică Tănase. Acesta a îndemnat masele de
țărani să se apropie de linia soldaților și să-i încercuiască. Cea mai mare parte
a soldaților erau legionari sau simpatizanți ai Mișcării. Între legionari și soldați
au început discuții prietenești. Ică Tănase s-a amestecat în vorba și i-a convins pe
soldați și anumite grade să predea armele legionarilor, iar ei să rupă rândurile și
să se întoarcă la cazarmă. N-a fost nevoie de prea multe discuții. Soldații au lasat
armele legionarilor și s-au întors la cazarmă. După această pățanie, Comandantul
Diviziei n-a mai scos nici o unitate pe stradă de teamă să nu se repete actul de
fraternizare. Totul s-a petrecut fără presiuni, fără violențe, printr-un proces de
întrepătrundere sufletească între legionari și soldați […] În seara de 21 Ianuarie,
situația se stabilizase în favoarea Legiunii. Capitala, Ardealul, Banatul, Moldova
și Dobrogea erau controlate de legionari. În Muntenia și Oltenia, multe prefecturi
au fost ocupate de armată, dar mai existau altele unde legionarii au ajuns la un
compromis cu militarii.“
După cum va declara Sima, Antonescu va solicita „… ca armata germană
din România să intre în acțiune alături de armata română pentru a zdrobi
rezistența legionară.“ Iar el, în calitate de comandant al Mișcării Legionare, va
primi ordin de la Hitler să dispună legionarilor să înceteze orice rezistență. Lucru
pe care îl va face în dimineața zilei de 23 ianuarie. Evacuarea clădirilor publice
de către legionari trebuia finalizată în provincie în 24 ianuarie. Numai că, spune
Sima, armata germană acționa deja în favoarea lui Antonescu: „La Timișoara,
Arad, Deva, Sibiu, Tulcea și alte localități, ofițeri germani s-au prezentat în ziua
de 21 ianuarie în fața legionarilor, deținători legali ai administrației, și i-au somat
să părăsească clădirile. Evident, că aceștia, având cunoștință de ordinul meu de
încetare a rezistenței, s-au retras imediat.“
La solicitarea Inspectoratului Regional de Poliție Timișoara, din 30 ianuarie
1941, Nicolae V. Popescu, șeful Poliției Lugoj va trimite pe 31 ianuarie o dare de
seamă cu privire la starea de spirit a populației. Referindu-se la problema legionară,
acesta va scrie că, în trecut: „Populația urbană română căuta să se integreze în
mișcarea legionară. Intelectualii se lăsau mai greu convinși, pe când cei de jos
se ducea cu toții aproape și în special cei care nu aveau o existență asigurată,
sperând într-o căpătuire rapidă.
În organizația legionară din județul Severin intraseră pe lângă unii oameni
de bună credință și bine intenționați foarte multă pleavă a societății. […].“
Populația urbană minoritară, în schimb, scrie raportorul, „...a urmărit cu
viu interes desfășurarea evenimentelor interne în special, fiecare minoritate din
punctul ei de vedere: germanii din spirit de dominare, expansiune și acaparare
a bunurilor de orice natură; ungurii din punct de vedere al tendințelor lor
revizioniste; iar evreii din punct de vedere al situației lor de viitor, ochii lor fiind
ațintiți spre fruntariile Rusiei. […] Funcționarii publici – Erau cei mai alarmați
pentru că cei mai mulți pluteau într-o atmosferă de incertitudine asupra postului
65