Page 62 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

inima îmi bătea mai tare. În acest oraș am fost profesor de liceu între anii 1936-
1938, transferat de la Caransebeș. Locuiam într-o casă pe o stradă paralelă cu
linia ferată. Toate trenurile care coborau spre Dunăre treceau la câțiva metri de
ferestrele casei noastre. Era o casă frumoasă, de curând construită, de un șvab,
Mollitor. Avea și o grădină mare. Ne simțeam bine în ea. Toată ziua, soare și
lumină. Când plecam spre Caransebeș sau București, soția mea era la fereastră
și îmi făcea semn cu mâna. […] La Caransebeș am descins ca tânăr profesor în
toamna anului 1932 și aici am început organizarea Gărzii de Fier. Nici țipenie de
legionar. Cine știe dacă existau pe undeva elemente răzlețe. Se confunda Legiunea
cu cuzismul, vagi reminiscente din alegerile din 1926, când Liga Apărării luase în
județul Caraș un numar impresionant de voturi. Am început să desțelenesc terenul
cu câteva calfe de cizmari și câtiva bacalaureați, care din lipsa de mijloace, nu
mai puteau continua studiile la Universitate. În patru ani, județul Severin a devenit
unul din cele mai puternice din țară, iar Regiunea a X-a, Banat, a fost clasificată
întâia pe țară, în alegerile din 1937.“
La întrevederea lui Sima cu Nicki Ștefănescu, directorul general al Siguranței,
acesta-i va arăta „…harta întocmită în conformitate cu cercetările făcute de
toate polițiile și jandarmeriile din țară“, unde Mișcarea Legionară dispunea de
„organizații teroriste…“. Sima va nota: „Examinând harta (României, n.n.), văd
că Banatul figura împânzit în întregime de echipe teroriste. […] În Oltenia, nimic.“
Referindu-se la Stoicănescu, Sima va scrie: „Cu Stoicănescu eram vechi
prieten. Am luptat umăr la umăr în desțelenirea sufletului românesc din Banat.
Era un om de o energie rară. O forță a naturii. Sub conducerea lui, județul Timiș
devenise o cetățuie a Legiunii. De o inteligență scânteietoare, pe care n-am
întâlnit-o decât la Vasile Marin. Era mult iubit și apreciat în toate sectoarele
mișcării: țărani, muncitori, intelectuali, studenți, elevi. Înflăcăra și cucerea cu
prezența lui orice mediu legionar. Nu era o greutate de la care să se dea înapoi
și nu era o problemă să i se pară insolubilă. Cu mintea lui iscoditoare pătrundea
acolo unde mintea obișnuită se oprea neputincioasă. Și aceste calități de dinamism
și finețe intelectuală erau susținute și de o puternică trăire interioară. Unul dintre
puținii legionari la care efortul pentru Legiune nu era întrerupt sau cel puțin
adumbrit de nici o altă preocupare.“
Evenimentele se vor precipita în toamna lui 1940. Sima va fi numit
subsecretar de stat în guvernul Tătărăscu. Mișcarea Legionară va avea trei membri
în guvernul Gigurtu, însă Horia Sima va demisiona de urgență. Regele Carol al
II-lea va fi silit să abdice. Pe 6 septembrie, Forul Legionar îl investește pe Sima în
funcția de șef al Legiunii. Pe 14 septembrie, este proclamat statul național-legionar.
Se va forma un nou guvern, sub conducerea generalului Antonescu. Horia Sima va
fi numit de către acesta vicepreședinte al Consiliului de Miniștri.
La 15 octombrie 1940, avocatul Liviu C. Mircea din Lugoj, „…fiind
încredințat de către Domnul Prof. Horia Sima“, va depune la Poliția Lugoj „…
Foaia de Circulație No. 504 Lgj. Din 9 Mai 1940, înscrisă pe numele Dlui Galiciu
Zeno, advocat dom.(iciliat în) Lugoj, rugându-vă să binevoiți a elibera o nouă
Foaie de Circulație pe numele noului proprietar al vehiculului, Dl. prof. Horia
Sima dom.(iciliat) în București“. Pe 3 noiembrie 1940, dr. S. Neamțu, șeful Poliției
Lugoj îl înștiințează în scris pe avocatul Liviu Mircea că „Pentru rezolvarea cererei
60