Page 57 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)
P. 57

Lugoj - Studii monografice


               Îngrijorarea organelor de represiune crește, fiindcă la 31 august 1925,
          prefectul  județului  Caraș-Severin  (semnătură  indescifrabilă)  cere  poliției
          și  jandarmeriei  lugojene  prevenirea  participării  funcționarilor  la  mișcările
          antisemite,  prezența  unora  dintre  aceștia  fiind  deja  semnalată  în  țară.  „Veți
          binevoi totodată a aminti subalternilor Dvs. că organele polițienești au primit
          instrucțiuni  pentru  a  semnala  participarea  oricărui  funcționar  public  la
          mișcările de dezordine - și împotriva cărora nu vom ezita a dispune luarea
          celor mai severe sancțiuni.“
               Pretura Plasei Lugoj va solicita tuturor notarilor din raza sa de acțiune,
          pe 21 august 1930, să interzică orice acțiuni sau întruniri în domeniul rural
          contra  cametei  sau  având  caracter  antisemit. Aceștia  vor  raporta  că  nu  au
          identificat nicio acțiune de acest fel în zona lor de activitate. Sunt semnalate
          ca instigatoare Liga Contra Cametei, Asociația Proprietarilor Ipotecați, Obștea
          Țării.
               Primul cuib legionar din Banat a luat ființă la Timișoara, la Politehnică, în
          1932, sub conducerea lui Mircea Dimitriu , acesta fiind ajutat de profesorul Ilie
                                               1
          Ghenadie. Sima avea să scrie că studenții legionari din Timișoara „reprezentau
          rezerva  dură  a  organizației  noastre  și  când  apăreau  studenții  prin  sate  se
          schimba climatul local și toate amenințările și opreliștile cădeau.“ De observat
          că  majoritatea  fruntașilor  legionari  amintiți  de  sursele  legionare  ca  membri  ai
          Garnizoanei Legionare Timișoara nu erau bănățeni. Însă bănățenii au reacționat
          puternic și pozitiv la propaganda acestora.
               Studenții,  cei  care  vor  pune,  la  Iași,  sub  conducerea  lui  Corneliu  Zelea
          Codreanu, bazele Mișcării Legionare, prin acțiuni anticomuniste și antievreiești ,
                                                                               2
          se vor afla în permanență sub lupa celor care trebuiau să apere liniștea cu orice preț.
               La  9  septembrie  1933,  Cercul Academic  Bănățean  va  solicita  Primăriei
          „...a dispune să se acorde sala «Teatrului orășenesc» în mod gratuit pentru ziua
          de joi, 14 septembrie a.c., pentru ca Dl prof. Ion Zelea-Codreanu să-și dezvolte
          conferința cu subiectul religios: «Legea jertfei în concepția creștină».“ Edilii vor
          aproba solicitarea, fără perceperea vreunei  taxe.
               Dacă e să luăm de bună afirmația lui Horia Sima, cel care a jucat un loc
          esențial în istoria Mișcării Legionare din Banat, mai întâi ca șef de județ (Severin)
          și apoi ca șef pe regiune, Banatul a constituit unul din centrele Mișcării Legionare:
          „Fusesem șeful Regiunii a X-a și nevoile luptei și organizării mă purtasera în lungul
          și latul celor trei județe . Marșuri, întruniri, consfătuiri. În special județul Severin,
                             3


               1  Mircea Dimitriu va prelua conducerea Mișcării Legionare după Moartea lui Horia Sima.
               2  Studenții ieșeni erau revoltați de puternica expansiune a evreilor, majoritatea originari din Galiția,
          stabiliți în Moldova, care ajunseseră să constituie, pe la 1900, aproape jumătate din populația Iașului și a altor
          centre urbane importante din regiune.
               3   Până  în  1925,  Banatul  avea  două  județe,  respectiv  Timiș-Torontal  și  Caraș-Severin.  În  1925,
          județul Caraș-Severin se împarte în două: Caraș, cu sediul la Oravița, și Severin, cu sediul la Lugoj. O nouă
          organizare administrativă va avea loc în 1938, când se va crea ținutul Timiș, cu reședința la Timișoara și
          având în componență județele Arad, Timiș-Torontal, Caraș, Severin și Hunedoara. După: Valeriu Ureche –
          „Organizarea administrativ-teritorială a României, 1918-2006“, Ed. „Eurostampa“ Timișoara, 2006.
                                                                             55
   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61   62