Page 52 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

Pe de altă parte, abordarea studierii, chiar și tangențial, a istoriei Mișcării
Legionare, implică și ea maximum de prudență. Mai cu seamă că nici în ziua de
astăzi, lumea nu a renunțat la ideile preconcepute, îndopate cu pâlnia vreme de
zeci de ani de dictatură comunistă, iar unele organizații cataloghează Mișcarea
Legionară a fi organizație fascistă și antisemită, cu toate că nu a fost nicidecum
inculpată în cadrul Tribunalului Internațional de la Nürnberg. Ba, mai mult,
guvernele occidentale postbelice au folosit-o împotriva comunismului adus
în România cu tancurile sovietice. Dacă Mișcarea Legionară, acuzată cu
patimă și fără dovezi certe pentru diferite acțiuni sau activități, era cu adevărat
vinovată, membrii acesteia, refugiați după 23 august 1944 peste hotare, ar fi
fost vânați, închiși sau chiar executați. Ceea ce nu s-a întâmplat. Ca atare,
apare total aberantă atitudinea de respingere, practicată la scară națională și
internațională față de o mișcare pur românească, ce a avut o rezonanță deloc de
neglijat în rândul societății noastre interbelice și postbelice. A face abstracție
de Mișcarea Legionară și de rolul acesteia în politica autohtonă denotă o crasă
lipsă de luciditate, dincolo de orice etichete și păreri personale preconcepute.
Așa cum afirma și istoricul Neagu Djuvara, Mișcarea Legionara nu a fost o
copie a nazismului sau fascismului, ci o mișcare autohtonă, născută din grupări
studențești anticomuniste. Acesteia i se pun în seamă o serie de atentate și
crime, uitându-se cu ușurință de crimele ordonate de Carol al II-lea și duse
la îndeplinire de zelosul Armand Călinescu. Paradoxal este însă faptul că
deși era declarat anticomunistă, Mișcarea a fost infiltrată de comuniști, care
au avut drept scop slăbirea și compromiterea acesteia. Dar cât de mult, din
vreme ce Mișcarea se bucura de un număr de 500.000-1.000.000 de adepți,
iar comuniștii (teorie acreditată după 1989) abia dacă erau peste 1.000? Ori
legionarii erau mai puțini, ori comuniștii erau mai mulți... De aici riscăm să
intrăm pe teritoriul experților în psihologia maselor și a manipulării în masă.
Totodată, oportuniștii politici n-au stat nici ei deoparte, așa cum se
întâmplă întotdeauna și oriunde, ci s-au înghesuit să devină legionari atunci
când Mișcarea ajunsese la putere. La 14 septembrie 1940, este proclamat statul
național-legionar. După 21-23 ianuarie 1941, după așa-zisa rebeliune legionară
sau, din punctul de vedere al legionarilor înșiși, lovitura de stat a generalului
Ion Antonescu, toate excesele memorabile au fost puse în cârca legionarilor,
indiferent cine le-a săvârșit. Legionarii au devenit țapii ispășitori ai tuturor
greșelilor guvernanților, fie aceștia români sau mai puțin români. Formula nu
e, desigur, nicidecum nouă.
În perioada 21-23 ianuarie 1941 a fost rebeliune legionară sau lovitură de
stat? Pro-legionarii vor spune că a fost o lovitură de stat. Pro-antonescienii vor
susține varianta rebeliunii legionare. Analizând evenimentele de atunci, prof.
univ. dr. Ioan Scurtu pledează pentru varianta rebeliunii legionare, fiindcă,
1

1 Prof. univ. dr. Ioan Scurtu – „Denumirea corecta a evenimentului: rebeliune legionară“
(http://www.ioanscurtu.ro).
50