Page 53 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Lugoj - Studii monografice

spune el: „După părerea mea legionarii s-au pus în situaţia de nesubordonare
faţă de Conducătorul statului prin ocuparea unor instituţii publice, de
rebeliune, interpretare ce suportă nuanţe şi precizări, dar denumirea corectă
a evenimentului este: rebeliune legionară.“ Iar colonelul Radu-Ștefan Gallin,
interpretul de germană al lui Ion Antonescu nota în 1973: „Aceasta nu a
fost deci o rebeliune legionară clasica, ci o manifestare internă a unui act
premeditat de trădare externă a întregului regim nazist față de aliatul său:
Țara Românească. Legionarii nu au fost decât servitorii (Sklavenvolk) care
trebuiau să scoata castanele din foc pentru Hitler .
1
Se pare însă că, în cele din urmă, mareșalul și-a recunoscut greșeala față
de Mișcarea Legionară, înlăturându-i pe legionari de la putere și urmând sfaturile
camarilei .
2
În rândurile de mai jos vă vom prezenta evenimentele de atunci, așa cum
au fost acestea surprinse la Lugoj, în documentele aflate în custodia Direcției
Județene Timiș a Arhivelor Naționale.

***

Mișcările naționaliste rezultate după Primul Război Mondial, îndeosebi
în Europa de Est și Centrală, continuau să existe. Asta ca o stare de spirit, în
primul rând. Germania, dar și Kaiserreich und Königreich Österreich-Ungarn
(în germană), Osztrák Birodalom és Magyar Királyság (în maghiară), adică
Imperiul Austriac și Regatul Maghiar, au pierdut prin Tratatul de la Versailles
o seamă de teritorii, dând astfel aripi naționaliștilor. Care și-au văzut idealurile
materializate, însă au vrut și mai mult. Lucru care s-a întâmplat și în România.
Unde, pentru moment, ungurii nu mai erau dușmanii seculari, aceștia tocmai ce
fuseseră înfrânți. Ci evreii. Care, la rândul lor, pe de-o parte, prinseseră aripi
ca urmare a sovietizării Rusiei, proces ce s-a bucurat de un consistent sprijin
financiar din partea bancherilor evrei, însuși Lenin având bunicul matern evreu.
Iar pe de altă parte, deveniseră numeroși prin emigrare și natalitate, mai cu
seamă în principalele orașe moldovenești, unde aceștia dominau economia și
meșteșugurile. Mișcările naționaliste românești vor fi prezente la început cu
precădere în mediile universitare din Iași și Cluj. Mișcarea Legionară se înfiripă
la începutul lui 1920, la Iași, dar prinde consistență odată cu primul congres al
studenților din România întregită, de la Cluj, din toamna aceluiași an.
Prefectul județului Caraș-Severin, Corneanu, va cere, pe 2 ianuarie 1923,
primpretorilor polițiilor din Lugoj, Caransebeș, Reșița și Orșova să ia „...cu
forța pe studenții (antisemiți, n.n.) agitatori străini de localitatea în care ar veni,
iar în caz de opunere a-i aresta și a-i trimite imediat Parchetului respectiv. Cu

1 „Rebeliunea legionară, văzută din cabinetul lui Antonescu“ - www.historia.ro
2 Gabriel Bălănescu - „Din împărăția morții”, Ed. Gordian, Timișoara, 1994, Nistor Chioreanu –
„Morminte vii“, Ed. Institutul European, Iași, 1992, și, respectiv, V. Blănaru-Flamură - „Generalul Antonescu
în cămașa verde legionară“, Ed. SEPCO, 1993.
51