Page 16 - morisena12_18

MORISENA, anul III, nr. 4 (12)/2018

Cristian-Paul Mozoru Prefaţă de P. S. Lucian, Episcopul Caransebeşului, colecţia
Bocşa: istorie şi cultură) să întocmească una din şirul de
(Timișoara) monografii dedicate, sub diferite forme, Banatului, aceştia

Muzica Timpului. oprindu-se asupra unui element fix, Corul Bisericesc
din Bocşa Română, cu ocazia sărbătoririi a 140 de ani de
Note despre Corul bisericesc din existenţă, de păstrare şi transmitere a tradiţiilor cultural-
corale şi de consolidare a credinţei.
Bocşa Română Autorii îşi iau drept punct de pornire chiar anul
1875, anul înfiinţării corului: «Din activitatea corului
înfiinţat în 1875, am reţinut dela bunicul meu Dimitrie
A contribui la zestrea istorică şi nu doar istorică, ci Ciolac, care mi-a spus cum a luat fiinţă acest cor în Bocşa
şi culturală, economică, artistică, spirituală, a unui ţinut, Română. Preotul Ioan Popoviciu senior cum îi ziceau
înseamnă a scrie despre acel ţinut, a scrie despre ceea ce „taica Popa Ion”, în înţelegere cu învăţătorul Tina, de pe
îl compune, îl construieşte în timp, în istorie, despre ceea atunci, au hotărât ca şi Bocşa sa aibe un cor şi l-au făcut
ce a purtat până în zilele noastre şi va purta în continuare din cca 30-35 oameni ...» [1], ajungând până în prezent,
până mult dincolo de acestea, adică despre ceea ce el va lăsa parcursul cărţii fiind unul abundent în detalii, detalii
drept „învăţătură veche la vremuri noi”, iar aceasta, înainte mai mult sau mai puţin minore, mai mult sau mai puţin
de toate, înseamnă a cerceta neîncetat, pe cât posibil, până cunoscute. Continuarea cărţii o constituie o întreagă
la rădăcina izvoarelor din care acesta îşi trage originea, suită de date/fişe biografice ale dirijorilor care au făcut
până acolo unde prima grăunţă de voinţă umană a încolţit parte din corul bisericii bocşene, finalul fiind îmbogăţit
spre dezvoltarea de aşezări umane, comunităţi, habitate. prin anexe, repere cronologice şi, mai ales, fotografii din
Înseamnă totodată promovarea şi aducerea la cunoştinţă, activitatea corului, fotografii ce contribuie, într-un mod
până peste hotare chiar, a acestui ţinut, a tradiţiilor ce îl oarecum paralel, la schiţarea unei istorii în imagini, dar
compun, a caracteristicilor specifice care îl definesc şi, şi la o mai bună şi, poate, exactă construire a unei imagini
poate, diferenţiază de tot ce există în lume. Există, în proprii fiecărui cititor.
acest sens, într-o mai mare sau mai mică măsură, scrieri, Acest aspect al întocmirii şi integrării unui dicţionar
documente, registre, obiecte, vestigii, cercetări şi analize, – fiindcă, într-adevăr, se poate vorbi de un dicţionar al
arhive şi muzee, toate păstrându-se deschise pentru ca ceea dirijorilor corului bocşean – în cuprinsul monografiei
ce a fost întâi puţin, cu timpul să sporească, pentru ca ceea de faţă, poate fi privit drept nu doar o completare a unei
ce odată s-a creat, cu timpul să nu piară. monografii locale sau a unui element al acesteia, ci poate fi
Fiindcă nu toate arhivele şi bibliotecile deţin o vastă privit, şi aşa ar şi trebui, drept o recuperare a unui segment
gamă de documente ori alte forme de înscrisuri, ci unele din de istorie locală extrem de important pentru timpurile ce
ele se păstreaza încă sărace în informaţii, drumul ce trebuie vor veni, dat fiind faptul că «lipsa documentelor de arhivă
parcurs pentru întocmirea unei scrieri care să contribuie la determină cercetătorul să „bâjbâie” prin negura vremurilor
completarea imaginii elementului cercetat şi aducerea sa la şi să se mulţumească doar cu crâmpeie biografice, deşi
zi, se dovedeşte a fi unul anevoios, unul ce oricând poate „personajele” investigate s-au conturat în orizontul istoriei
întâmpina lacune uneori atât de mari încât poate fi abandonat, locale ca adevărate personalităţi.» [2]
lipsa datelor dovedindu-se ori totală ori întinzându-se pe Fiind cunoscut faptul că localitatea Bocşa Română
largi perioade de timp. este atestată documentar în anul 1828, iar „Biserica
Mai trebuie menţionat faptul că în acest caz, acolo (Sfântul Nicolae) este zidită aproximativ în anul 1795,
unde mai există posibilitatea folosirii acestui avantaj, din piatră şi cărămidă şi are ca hram Sf. Ierarh Nicolae,
se recurge la acel element-surpriză, de multe ori extrem din documente reieşind faptul că a fost începută în timpul
de eficient, salvator chiar, numit istorie orală, anume la episcopului Isaia şi sfârşită şi sfinţită de episcopul Ioan
istorisirile, povestirile – uneori puse sub semnul legendelor Gheorghevici. La sfinţire în 1795, parohia ar fi fost
– bătrânilor care ori cunosc „povestea” de la cei de dinaintea păstorită de preoţii Ioanov Andrei, Zaharia Dimitrie şi
lor, ori, dacă cele întâmplate sunt de factură recentă, chiar de Marcu Martinov.” [3], putem cu uşurinţă deduce vârsta
la cei care au luat parte la istorie, la evenimente ori chiar au fragedă a localităţii la data la care corul bocşean şi-a
făcut parte din acestea. pus bazele existenţiale, aspect ce demonstrează interesul
Cu o bibliografie totuşi întinsă şi deloc neglijabilă, dezvoltării unei vieţi cât mai complexe – bisericeşti,
Silviu Ferciug, Liana Ferciug şi Dorel Viorel Cherciu, muzicale, culturale etc. – în acest colţ de ţară, Banatul,
reuşesc, în volumul Corul bisericesc din Bocşa Română. „inclus deseori în Transilvania dar care şi-a avut, după
Monografie: 1875-2015 (Editura TIM, Reşiţa, 2015, cu o cum are şi astăzi, o individualitate a sa distinctă.” [4]

Pag. 14