Page 18 - morisena12_18

MORISENA, anul III, nr. 4 (12)/2018

Pe acest teren se întâlnesc, într-o convergenţă a inte- Deja e lucru demonstrat că unirea religioasă a deschis po-
reselor, Vaticanul catolic şi Răsăritul ortodox. La 9 februa- sibilitatea afirmării pe plan european a originii şi a drep-
rie 1638, după modelul covenant-urilor puritane, Tolnai turilor istorice ale românilor transilvăneni. 195 Inochentie
Dali Janos fondează cu alţi nouă coreligionari „Liga de Micu-Klein, „întemeietorul culturei românilor”, a făurit,
196
reformă a bisericii calvine din Principatul Transilvaniei”, cel dintâi, programul politic al revendicărilor naţionale, 197
în ideea de mai târziu a lui J. Michelet că „democraţia a conceptualizat dezideratele naţiunii , iar pentru cult a
198
calvinistă este o reformă în reformă. 182 În 1640 se înteme- schimbat domeniile Gherlei şi Sâmbetei cu ale Blajului. 199
iază în Ardeal „Missio Dacica”. La Sinodul general al românilor, din 1744, la care partici-
Pierzând pe unguri şi saşi, iezuiţii au în plan câş- pă în mod voluntar, individual, şi uniţi din Caraş (Ilidia,
tigarea pentru catolicism a românilor. 183 Aplicate după Ticvaniul Mare, Vărădia) 200 Inochentie Micu ameninţa cu
eliberarea de sub turci, Constituţiile Aprobate ale „Ţării părăsirea Unirii.
201
Transilvaniei şi ale părţilor ungurene alipite la aceasta”, Dificultăţile de percepţie provin şi din situaţia re-
are la titlul al optulea, articolul 1, paragraful I precizarea inventării, astfel, a stereotipului schismei Roma-Bizanţ. 202
că „valahii trebuie să-şi ceară episcopul de la principe.” La Dar, pentru Xenopol, de pildă, Diploma lui Leopold I, din
articolul 2 se spune că preoţii valahi care vin din alte ţări să 1701, e „un edict de toleranţă”. 203 Pentru Bariţiu, unirea
se înfăţişeze protopopului, articolul 3 că sunt obligaţi „să religioasă a avut motivaţii politice, dar „românii dobândiră
dea onorariu”, articolul 4 vorbind despre „pedepsele cano- putinţa de a se instrui”. 204 Unirea, va scrie un ilustru inte-
nice.” Ceva mai târziu, Rezoluţia Guberniului Transilvan, lectual maghiar, „ a scos românimea din rândul popoarelor
din 16 septembrie 1699, are la punctul 7 precizarea: „În estice, conectând-o la Occident (…) Unirea i-a unificat pe
ce priveşte excomunicările, se atrage atenţia episcopului valahi în sentimentul naţional !”.
205
român să se abţină de la orice exces în acest sens (…)” 184 3.5. Evoluții instituționale. La mijlocul veacului
La 18 ianuarie 1690, un document citat la doctorul XVIII lucrurile sunt însă departe de ceea ce scontaseră a
în teologie, G. Popovici 185 arată că iezuiţii dau târcoale fi politicile oficiale, 206 chiar dacă lumea era conştientă că
egumenului „ordului Sfântul Nicolae din Oraviţa”. Decre- romanitatea bisericii noastre e o unitate văzută. 207 Fondată
tul Unirii din 12 decembrie 1701 şi actul din 4 septembrie la 1777, Episcopia de Oradea are şi parohii bănăţene în
1700 au desăvârşit aceste eforturi de atragere a românilor subordine. Episcopia de Cluj-Gherla şi cea de Lugoj iau
la religia romano-catolică prin greco-catolicism. În 1717 fiinţă în 1853, cea din Maramureş la 15 august 1930. Mult
se înregistra şi în Oraviţa şi satele zonei solicitarea unei înainte de înfiinţarea Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj,
părţi a clerului şi a cnezilor români din Banat pentru epis- intelectualii Banatului, inclusiv din mediile ortodoxe, au
cop român. 186 ceea ce ar fi putut însemna dorinţa de a trece păstrat relaţii bune cu oamenii Blajului. 208 La începutul
la uniaţie, lucru pe care I. D. Suciu îl contestă. 187 Dar se veacului XIX situaţia e încă dilematică, văzută chiar de
poate proba spusa lui Sever Bocu 188 că trecerea unor co- martori dinafara problematicii: „Se găsesc însă în Bănat şi
munităţi româneşti la alte rituri a însemnat doar „adaptarea Valahi catolici, cari se numesc greci uniţi, numai aceştia,
sufletului românesc la vitregele împrejurări spre a se mân- cu toată strădania neobosită a misionarilor şi cu tot ajutorul
tui.” Din punct de vedere politic, expresia locală a Occi- puternic al suveranei, sunt încă aşa de puţini, încât aceştia
dentului catolic este dominaţia austriacă din Transilvania în raport cu cei neuniţi rămân neconsideraţi.” 209
şi părţile vestice. 189 Un sinod al episcopilor uniţi e organizat la Viena, în
Dar mişcările antiuniaţie sunt acerbe, cel puţin în tot 1779. 210 Un decret, din 20 august 1782, încearcă să regle-
veacul XVIII. Sofronie (Stan Popovici) din Cioara e acu- menteze relaţiile dintre ortodocşi şi uniţi. 211 Francisc I in-
zat că, la 1746, cu efecte la 1759-1761, a generat pe calea sista asupra lărgirii „uniaţiei”. 212 Din Veneţia, la 5 decem-
religiei, „un război confesional interromânesc. 190 Mişcarea brie 1815, îi scrie episcopului Samuil Vulcan: „Deoarece
lui Ioan din Sălişte şi popa Tunsu din Sad are loc la 1760, foarte îmi zace la inimă să promovez cu orice mijloace
în august revoltaţii sunt la Blaj, Aaron fuge la Sibiu. 191 Si- unirea între români (…) Totodată D-ta vei avea să-mi co-
nodul de la Alba Iulia (14/25 februarie 1761) emite „ceale munici opinia bine chibzuită cu privire la toate mijloace-
19 puncte”, cu libertăţi religioase pentru ortodoxie, pre- le prin cari s’ar putea promova unirea în Ungaria.” În
192
213
şedintele comisiei, generalul Buccow, ordonă o conscripţie 1824, din Episcopia de Munkacs se desprind 72 de sate
generală, între mai 1761-februarie 1762, „dismembraţia care trec la Episcopia de Gherla. 214 Succesul este anunţat
legii”: din 152.886 familii româneşti, 127.712 sunt ortodo- de Samuil Vulcan în pastorala din 20 octombrie 1824. 215
xe şi 25.174 unite. Sofronie fuge egumen la Argeş. 193 La Sinodul din Lugoj, 28 iunie 1848, prezidat de
În fapt românii sunt catolici în dogmă şi bizanti- Ştefan Berceanu, din ţinutul cărăşan al Oraviţei sunt
no-ortodocşi în rit. Azi, în nomenclatura Vaticanului, gre- prezenţi Nicolau Adamescu din Cârnecea („Chernecea”) şi
co-catolicismul este confesiune catolică de rit bizantin. 194 George Cărbunar din Secăşeni („Secaş”), absentând Con-

Pag. 16