Page 21 - morisena12_18

Revistă de cultură istorică

4. Romano-catolicii cesi” şi-l aminteşte pe S. Leonardo, „episcopus Argiensis
in Valachia”. 272 Să mai amintim că la vacanţa episcopului
4.1. Remanențe și anticipări ale viitoarei or- de Argeş, competenţele revin episcopului de Severin „în
ganizări instituționale. Realităţile zonei, din punct de Banatul unguresc.” Tocmai acolo unde, ca şi în Banatul
vedere spiritual, sunt conţinute în Novela CXXXI a lui Montan, semnalarea prezenţei ordinului cavalerilor teu-
Justinian, „Sanctissimum veteris Romae papam primum toni e legată şi de ideea regalităţii maghiare de a consolida
esse omnium sacerdotum; beatissimum vero archiepi- poziţiile catolicismului 273 după Conciliul din 1415. Arhi-
274
scopum Constantinopolis, Novae Romae, post sanctis- diaconul Andrei al Caraşului e pomenit în documentul din
simam apostolicam sedem veteris Romae, secundum 14 octombrie 1440 emis în capitlul Cenadului. În secolul
275
locum haberet.” 260 Încă la 529 era semnalat în părţile XV, o şcoală a călugărilor romano-catolici ia fiinţă la Ca-
noastre, cărăşene, benedictinul Benedict de Nurcia iar ransebeş (1560), cu predare în limba latină. 276 Episcopul
creştinismul latin al Ilyyricului are ca lideri pe sfinţii Luca de Cenad ia 4 denari decima de la „Sebes et Karan”,
Nicetas şi Paulinus din Nola. 261 denumiri topice delimitative, cum consemnează actul din
Despre ordinul cistercit în Banat, în preajma debutu- 23 ianuarie 1500, semnat de Vladislav II. 277 Dar într-un
lui de secol XII, există multe informaţii 262 ca şi, mai târziu, raport din 1586, iezuitul Valentin Lado arată că a predat
despre cei franciscani. 263 Până la 1212 (prima menţiune a aici în limba română. 278 Succesele cultului luteran se vă-
279
Timişului), întreg Banatul, deci şi ţinutul cărăşan, face par- desc în spaţiul politicii. 280
te din Dieceza Cenadului. 264 Un document important, cel 4.2. Reformism, Reformă, romano-catolici. Mo-
puţin din perspectiva impactului pe care trebuie să-l fi avut narhia pontificală, scria Michelet, a fost răsturnată de aris-
asupra mentalului colectiv influenţa religioasă de rit latin, tocraţia luterană. Succesele încep din 1540, cu o culmi-
este scrisoarea din 21 martie 1232 pe care Papa Grigore o naţie anticatolică radicală la 1557 dar în Banat, ca şi în
trimite Episcopului romano-catolic de Cenad, Bulchu : Ardeal, influenţele au un fond spiritual mai vechi, husit,
265
„Ne doare nu puţin şi ne tulbură faptul că episcopii de Alba de pildă. 281 Calvinii (1564), unitarienii (1571), care sunt un
(…) şi de Brandussium (…) care ţin nemijlocit de pontifi- ordin de răscumpărare a captivilor, 282 desăvârşesc aceste
cele roman, îndepărtându-se mai mult de la unitatea bise- lovituri. Din 1572 (o variantă, 1597), mitropolitul ortodox
ricii romane şi rătăcind în urma turmelor de credincioşi le de Bălgrad e supus superintendentului calvin. 283 Era o
abat de sub îndrumarea ei. Noi, aşa dar (…) poruncim cu încorporare administrativă iar nu religioasă. 284 Au fost
stăruinţă să sfătuieşti şi să îndupleci pe suszişii episcopi, ca acordate, între 1609-1632 scutiri de munci şi dări (parţi-
revenind la unitatea Bisericii romane, într-un timp pe care al) pentru preoţii ortodocşi, ulterior anulate. 285 În „Appro-
va trebui să li-l hotărăşti să i se supună şi îndrepte spre ea battae”, la 1653, aplicate mai târziu în zona cărăşană, arti-
cu ascultare.” I. D. Suciu afirmă şi el că măsura extremă colul V insista pe menajarea ordinului iezuit. 286
266
ar fi fost ca aceste două episcopate să fie puse sub jurisdic- În epoca premodernă, Marsigli găsea o comunitate
ţia espicopului de Sirmium, cu episcopii lor. 267 Concluzia restrânsă, la anii 1690-1700, oricum oameni însumându-şi
este aceea a retragerii centrului bisericesc ortodox, activ o destinul sub faldurile acelei „pietas catholica”, în expri-
vreme în jurul castrului Timiş, la Mehadia, mai aproape de marea lui Alfons Haletzki. 287 În 1703, episcopul Cenadului
ţările unde ortodoxia era dominantă ca religie. 268 trimite un confesor. 288 Tot atunci, la 1703, cei 13 muncitori
În intervalul 1332-1337, în Banat sunt amintite tirolezi despre care am vorbit la capitolul colonizărilor, au
94 de parohii romano-catolice, din care 22, adică 18 %, o capelă de închinăciune dar se citează, după casa parohu-
în Caraş. 269 În socotelile dijmelor papale din anul 1334, lui, menţionată încă din 1697, şi o „kirchenhaus”, reşedin-
Caransebeşul e amintit ca sediu al unui arhidiaconat (pro- ţa preotului, ceea ce ne face să credem că deja se ridica, ori
topopiat) cu cinci parohii: Lugoj, Caraşova, Duboz, Toti, se ridicase edificiul bisericii de azi. 289 L. Böhm vorbeşte de
Zerep. 270 În 1335 alte biserici de rit latin sunt menţionate la clădirea actuală pentru anul 1710. 290
Izvin şi Hodoş în Banatul timişan, Chery şi Iluc în Banatul În 2 martie 1720 vine în zonă patter Wolfgang Hei-
cărăşan. 271 Iar la Caransebeş, în 1372, se aşezau călugă- dinger, din ordinul călugărilor benedictini din Admont. În
rii minoriţi. La 25 noiembrie 1369, Vladislav recomandă 1716, deja, e drept, „pfarrer”. Wolfgand Heidinger are în
pe episcopul Transilvaniei „căruia ei /îi/ sunt supuşi din grijă „şi Panciova”, dar la Oraviţa e citat concret abia în
timpurile predecesorilor şi tatălui.” Actul din 1382 de la rotulus nr. 6, la 2 mai 1720 , însă el vine aici abia în 9
291
Gregorius, „Episcopus Severinj necnon parcium Transal- noiembrie (datele biografice: de la mănăstirea Rampach,
pinarum” se referă la ordinaţiunea unui cleric al mânăstirii în Bavaria inferioară (Alba) cum citim în rotulus 8: „Wolf-
catolice din Câmpulung. Iar Bulele papale ale lui Bonifa- gangus monasterii in Rampach inf. Bavariae ord. S. Bene-
ciu al IX-lea din 16 mai 1390 şi 1404 arată că unele parohii dicti Albas, fidem facit quod conventuali Patri Wolfgangus
ale episcopatului transilvan aparţineau „olim Argensi dio- Heidinger licentia extra monasterium alibi religiose con-

Pag. 19