Page 25 - morisena12_18

Revistă de cultură istorică

licii sunt 9.919.913, greco-orientalii 2.815.715, greco-ca- tului român”, „e gata de orice jertfă pentru apărarea aces-
tolicii 1.854.143, reformaţii 2.441.142, evanghelicii refor- tui principiu”. În politica internă se solicită drepturi egale,
maţi 1.288.942, unitarienii 68.568, evreii 851.378, aceştia fără deosebire de lege şi limbă, liberă întrunire, presă libe-
din urmă faţă de cifra de 851.568 în 1905. 329 În oraşul ră, autonomia satelor şi comitetelor româneşti, funcţionari
monografiat acum de noi avem, în acelaşi interval, 4.298 români, limba română, inscripţii româneşti, „deschiderea
ortodocşi, 509 greco-catolici, 87 luterani, reformaţi şi ca- drumurilor spre ţările vecine”. La capitolul politicii agrare
tolici, 380 israeliţi, 98 fără religie. Recensământul din 29 e mediatizată ideea unei reforme. În politicile culturale se
330
decembrie 1930 în România, pe religii, este de: ortodocşi insistă pe susţinerea autonomiei bisericeşti „neatârnătoare
– 13.108.208, greco-catolici – 1.427.391, romano-catolici şi naţional-românească”, libertate confesională, „să ne pu-
– 1.234.151, calvini – 710.706, luterani – 388.759, mino- tem căpăta preoţii din România”, „şcoală cu limba noastră
riţi (franciscani) – 69.257, armeni gregorieni – 10.005, românească”, dascăli din România, manuale din România,
armeni catolici – 1.440, lipoveni – 57.288, adventişti – promovarea asociaţiilor corale, fanfare, societăţi de lectu-
16.102, baptişti – 60.562, mozaici – 756.990, mahomedani ră. 342 Pe baza tratatelor cu guvernele iugoslave, la Liceul
– 184.486, alţii – 7.434, fără religie – 6.604, nedeclaraţi „General Drăgălina” din Oraviţa studiază elevi de naţiona-
– 6.686. În aceleaşi statistici, în Banat realitatea confesio- litate română din statul vecin în toată perioada interbelică.
nală arată următoarele cifre: ortodocşii – 527.239 (56,1%), Tot în interbelic, „Chestiunea minoritarilor” e ambalată
greco-catolicii – 33.672 (3,6%). În 1940, cifrele statisticii adesea în românisme sterile, opiniile sunt pripite, cauzând
pe confesiuni în oraşul Oraviţa indică: 4.298 ortodocşi, o proastă percepţie a politicii interne româneşti în mediile
509 greco-catolici, 380 israeliţi, 27 lutherani, reformaţi, diplomatice europene şi, mai ales, americane. 343
calvini şi 98 fără precizarea confesiunii. 331 Discursul publicistic duce adesea opinia în zona
Interesa şi soarta românilor rămaşi în Banatul inte- xenofobiei. Or, conchid vituperanţii semnatari, vinovată
grat Jugoslaviei interbelice, „în situaţie tragică, părăsiţi de e presa: „Apropo ! Priviţi mizeria presei române din Ba-
statul român”. Încă din 1867, Hașdeu anticipa acest lucru, nat!… Cum socotim noi să turnăm suflet românesc în acest
scriind Românii şi serbii. 332 Conceptul de naţiune, progre- canaan al tuturor minoritarilor… Nu cumva ne închipuim
siv şi recurent evenimentelor care au ameninţat fiinţa naţi- că laudele străvezii şi eufemismele cotidianelor minoritare
ei, devine pentru românii majoritari armă eficientă de luptă pot ţine locul unei prese şi opiniuni româneşti ?!.” 344 Fi-
pentru drepturi şi libertăţi, 333 contrapusă tezelor sârbeşti. 334 resc, pentru bănăţenii pe care i-a vizitat în dese rânduri (în
Frontiera bănăţeană, în varianta engleză din 28 februarie Valea Căraşului, de pildă) Octavian Goga a fost „profetul
1919, ne lăsa calea ferată Timişoara-Baziaş, cu traversa- ideii naţionale.” 345 E drept, nu se încalcă „Tratatul minori-
re în peisaj pe teritoriul sârb, în fapt al Banatului rămas tăţilor” din 9 decembrie 1919, iar un Regulament pentru
dincolo de fruntarii. 335 Consiliul Suprem Aliat acceptă şi minoritari e emis la 3 august 1938.
propunerile sârbe, la 21 iunie 1919, ceea ce a provocat su- Naţionalismele exacerbate nu ocolesc urbea şi oa-
părarea şi demisia lui I. I. C. Brătianu. 336 Se promova ide- menii săi. Se evocă şi se invocă, prin comparare, gloria
ea drepului istoric şi etnic asupra întregului Banat, lipsind trecutului şi confuziile prezentului: „Unde-i poezia vre-
însă o elită conducătoare. Mai ales în guvernarea totalitară murilor de lupte înălţătoare, cu inimi mari şi braţe munci-
a lui Stoiadinovici s-au simţit aceste lipsuri, mai active fi- toare ? Parc-a dispărut în goana exasperată după traiu uşor
ind corurile şi fanfarele. 337 Învăţătorii trimişi din România şi parvenire fără muncă şi fără idealuri. Unde ni-s profeţii
nu erau dintre cei mai călăuziţi de idealul unităţii bănăţene cu limbi de foc şi dor de mântuire ? Un amestec de limbi
dincoace şi dincolo de graniţa impusă de tratatele de pace ca la turnul babilonic şi o gălăgie surdă ca într-un bazar
de după primul război. Programele solicită o tipografie şi american pare a le fi luat locul.” Un mare cuzist este
346
o librărie românească în Vârşeţ şi critică pe români pentru profesorul Traian Simu. Polemicile sale cu comerciantul
că „au sacrificat Banca „Luceafărul”. 338 De aceea Traian Hamburger sunt de notorietate negativă. Profesorul Ilie
Birăescu susţinea propaganda culturală „în oraşele înstră- Rusmir e socotit, la 1928, când 40 % din orăviţeni apar-
inate” , iar Petru Nemoianu continua să-i numească pe ţin altor etnii, un „fanatic prigonitor”. În vara acelui an,
339
sârbi „fanarioţii Banatului”. 340 Măsurile prioritar-urgente în Grădina de Tir, Ilie Rusmir, cuzist, „a jurat pe cruce, în
trebuie să fie colaborarea directă, transfrontalieră, până văzul tuturor, luptă, ură şi prigonire minoritarilor.” 347 În alt
Bucureştiul se va gândi la măsuri energice. 341 Presa din document menţiunea e uşor modificată „cu care ocazie a
Oraviţa şi Banatul cărăşan e atentă la desfăşurările dinain- jurat pe cruce lupta contra minoritari şi evrei…” 348 În anii
tea şi din timpul Congresului Partidului Românesc, din 10 ’20 în Grădina de la Maiere are loc o mare adunare a parti-
februarie 1923, de la Alibunar, cu patru capitole: „Politi- dului cuzist, scrie un martor al evenimentelor. 349
ca externă”, „Politica internă”, „Politica agrară”, „Politica Orice s-ar spune altfel, un lucru e limpede: cărăşe-
culturală”. În politica externă „doreşte sincer prietenia sta- nii au românizat ţinutul timişan şi Timişoara. Era un ţel,

Pag. 23