Page 29 - morisena12_18

Revistă de cultură istorică

254. PIUS, citat la AL. NICULESCU, op. cit., p. 95. szági monostorok, în „Története és regeszeti Ertesitö”,
255. AL. NICULESCU, Biserica unită în cadrul 1905, p. 76-88; G. FEJER, Codex Diplomaticus Hunga-
bisericii catolice universale, Lugoj, Tipografia naţională, riae Ecclesiaticus, I-VII, Budae, 1829-1841.
1930, p. 4. 272. R. CÂNDEA, Der Katholizismus in den Do-
256. Fond cit., N. MANEGUŢIU, citat în cons- naufürstentümern, Leipzig, 1-3, 1917, în „Lamprecht-Goetz,
pect-manuscris Sim. Sam. Moldovan, p. 198. beiträger zur Kultur=und Universälgeschichte, 36 (1); N.
257. Ibidem, p. 7. IORGA, Interpénètration de l’Occident et de l’Orient,
258. I. CREŢIU, Din istoricul Bisericii Greco-Ca- în „Etudes Byzantines”, II, p. 136.
tolice, în „Unitatea Creştină”, nr. 5, 2003, p. 4; Idem, 273. E. GLÜCK, Date noi cu privire la prezenţa
Scurt istoric al Bisericii Greco-Catolice din Oraviţa, în cavalerilor teutoni în frontiera Banatului, 1429-1437,
Idem, nr. 1, 2002, p. 2-4. în „Revista Istorică”, III, 1992, nr. 7-8, p. 783-792; AL.
259. Gimnaziul şi liceul din Blaj, teologia cu docto- NEMOIANU, Unele aspecte privind prezenţa teuto-
rat, litere la Budapesta (latină şi română), dascăl la Bredi- nilor în Banat, 1429-1432, în „Muzeul Naţional”, II,
ceanu în Lugoj, întemeitorul liceului românesc din Lugoj, 1975, p. 381-386; I. HAŢEGAN, Cavalerii teutoni
dreptul la Cluj, prim inspector în Oravita la U. D. R. ; cf. I. în Banatul Severinului, 1429-1435, în „Tibiscus”, V,
CREŢIU, Personalităţi ale comunităţii Greco-Catolice 1979, p. 191-196.
din Oraviţa, în „Unitatea Creştină”, nr. 3, 2002, p. 3. 274. KARADJA, Delegaţi din ţara noastră la
260. Al. POP, op. cit., loc. cit. conciliul din Constanţa (în Baden), în anul 1415, în
261. V. PÂRVAN, Creştinismul în Dacia lui Traian, Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice,
separatum, p. 30-34; M. JUGIE, Le schisme byzantine, Secţiunea 3, tomul VII, 1926-1927, p. 59-91.
Paris, 1941, p. 79 sq. 275. C. FENEŞAN, Despre privilegiile Caranse-
262. C. CONSTANTINESCU, E. LAZEA, O bibli- beşului până la mijlocul secolului al XVI-lea, în „Bana-
otecă monastică din Transilvania, pe la 1200, în „Stu- tica”, II, p. 36.
dii”, nr. 4, 1961, p. 1145-1153; ŞT. LUPŞA, Catolicismul, 276. I. D. SUCIU, Monografia, p. 73.
p. 39-43 p; K. JUHASZ, A Csanádi Püspökség története, 277. C. FENEŞAN, Despre privilegiile Caranse-
Mako, 1930, passim. beşului, p. 259.
263. S. BOROVSZKY, Csanád vármegye történe- 278. I. LUPAŞ, Istoria Unirii românilor, p. 40.
te, 1715-ig, Budapest, I, 1897; IORGA, Istoria românilor 279. Ibidem.
prin călători, p. 69; M. ROSKA, Erdely Regeszeti Re- 280. E. DOUMERGUE, La Hongrie calviniste,
pertoriuma, I, Kolozsvar, 1942. Toulouse, 1912, passim.
264. K. JUHASZ, Das Tsanad-Temesvarer Bis- 281. AL. PROCOPOVICI, Arhetipul husit al ca-
tum im frühen Mittelalter, 1030-1307, 1930; T. ORT- tehismelor noastre luterane, Suceava, 1927; A. BAUM-
VAY, J. SZENTKLARAY, Történelmi Adattar Csanad – STARCK, Liturgie comparée. Principes et méthodes
Egyhazmegye hajdanahöz és jelenehez, Temeswar, III, pour l’étude historique des liturgies chrétiènnes, III-e
1873; V. MERUŢIU, p. 182. éditions, Paris, 1953, p. 79-81.
265. DIR, C. Transilvania, I, 1075-1250, Bucureşti, 282. G. DUBY, Arta şi societatea. 980-1420, I,
1951, p. 255-257. traducere şi note de M. Rădulescu, prefaţă de R. Theodo-
266. Vezi şi Ş. PAPACOSTEA, Înfruntări politice rescu, Bucureşti, Editura Meridiane, 1987, p. 236.
şi spirituale în sud-estul Europei: 1204-1241, I, în „Anu- 283. Ce a fost Unirea cu Roma în Biserica ro-
arul Institutului de Istorie şi Arheologie”, Iaşi, XXVI, 1, mânească din Ardeal, 1948, p. 5.
1989, p. 217-233; W. de VRIES, Rom und die Patriar- 284. J. B. MAYER, Die Geschichte der Katholis-
chate des östens, Freiburg-München, p. 132-133. chen Kirche, Arad, 1916, p. 8-19.
267. I. D. SUCIU, Monografia, p. 43; W. GUETEE, 285. Ce a fost Unirea cu Roma, p. 6.
Papalitatea schismatică. Roma în raporturile sale cu 286. I. D. SUCIU, Monografia, p. 49.
Biserica orientală, Bucureşti, 1881, p. 62-68. 287. AL. RODER, Istoria Biblicească, Eger, So-
268. Z. PÂCLIŞANU, Propaganda catolică între cietatea Sfântul Ştefan, 1867, p. 19-27.
românii din Ardeal şi Ungaria înainte de 1500, în „Cul- 288. I. CRIŞAN, Teatrul din Oraviţa, 1817-
tura Creştină”, IX, 1920, nr. 1-2, p. 4-34. 1967, Reşiţa, Comitetul pentru Cultură şi Artă al Jude-
269. ŞT. PASCU, op. cit., p. 450. ţului Caraş-Severin, Casa Judeţeană a Creaţiei Popula-
270. G. SORANZO, Il papato, l’Europa cristiana re, 1968, p. 5-6.
e i Tartari, Milano, 1930, p. 16-32. 289. I. SCHWICKER, Geschichte des Temeser
271. J. KARACSONYI, Isméretlen délmagyaror- Banats, 1861, p. 311 şi p. 323; PESTY, MILLEKER,

Pag. 27