Page 21 - morisena13_19

Revistă de cultură istorică

Dr. Tiberiu Ciobanu s-a pensionat) profesor de economie rurală (a mai predat
(Timișoara) şi ştiinţele naturale, chimie şi limba germană) la Institutul
Pedagogic Diecesan din localitate .
6
Evul Mediu bănățean oglindit în Cei doi autori scriu în Prefaţă la lucrarea monografică
Monografia oraşului Caransebeş* întocmită împreună că: „A fost de mult dorinţa noastră să
scriem monografia oraşului nostru, mai vârtos cu scopul ca
să arătăm calea pe care şi alţii ar putea să scrie monografia
7
Deși nici nu este comunelor lor. Ne-am folosit de autorii indicaţi în lucrare
8
amintită în lucrarea lui şi de însemnările aflate pe cărţile bisericeşti şi prin
Carmen Albert, dedicată şi Biserica Albă (azi, acestea fac parte din teritoriul Serbiei),
monografismului bănățean iar gimnaziul l-a urmat în Timişoara şi Biserica Albă unde,
1
(în care sunt însă menţionate în 1881, şi-a susţinut examenul de maturitate. În continuare,
monografiile săteşti Măidan, el s-a înscris la Facultatea de Filologie clasică a Universităţii
Alibunari, Petrovoselo şi din Budapesta, pe care, însă, nu a terminat-o. În anul 1883,
Pătaş), autoarea subliniind s-a înscris la Academia de Agricultură din Magyaróvár (oraș
că „monografismul româ- în nord-vestul Ungariei, care în 1939 s-a unit cu localitatea
Moson, constituind împreună orașul Mosonmagyaróvár de
nesc din Banat, până la astăzi). Cu începere din luna septembrie a anului 1885, a
Marea Unire, stă sub semnul activat, ca profesor extraordinar de economie rurală, la Institutul
istoriei” , monografia ce Teologic-Pedagogic din Caransebeş. Între 1885-1886, a luat
2
constituie tema studiului parte la întemeierea Tipografiei şi Librăriei diecezane, precum
de față are fără îndoială o şi a publicaţiei „Foaia diecezană” din localitatea amintită. În
importanță deosebită pentru anul 1890, i s-a conferit gradul didactic de profesor ordinar
cunoașterea trecutului istoric la Institutul Teologic-Pedagogic din Caransebeş, unde le-a
al Banatului, în general, și al milenarei așezări urbane de predat studenţilor teologi economia rurală, iar studenţilor de la
la confluența râurilor Timiș și Sebeș, în special. De fapt, pedagogie le-a ţinut cursuri (pe lângă cele de economie rurală)
amintitele monografii ale unor localităţi rurale stau „numai de ştiinţe naturale, fizică, chimie şi gemană. Activitatea sa
«teoretic» sub semnul istoriei” , pentru că, practic, acestea didactică s-a încheiat în luna martie 1909, când a ieşit la pensie.
3
se situează sub semnul etnografiei, în paginile lor având El a mai publicat: Cum se cresc pomii (Caransebeş, 1895); Iancu
de Hunyad, cercetare istorică (Caransebeş, 1897) şi Numiri
o prezenţă covârşitoare cultura populară. „Sub semnul de localităţi (Caransebeş, 1898). Referinţe: Tiberiu Ciobanu,
istoriei” stă mai mult decât acestea Monografia oraşului Monografia oraşului Caransebeş, în Monografism bănăţean.
Caransebeş, prima lucrare de acest gen pentru o localitate Istoria medievală a Banatului reflectată în monografii alcătuite
românească bănăţeană urbană. Autorii acestei lucrări în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi prima jumătate a
erau două binecunoscute personalităţi caransebeşene, secolului al XX-lea, Editura Eurostampa, Timişoara, 2008, p.
deoarece Andrei Ghidiu era la acea vreme protopopul 29-33 (Tiberiu Ciobanu, Cărturari români, mai puțin cunoscuți,
4
Caransebeşului, iar partenerul său în munca de redactare cu preocupări privitoare la istoria medievală a Banatului,
a lucrării respective, Iosif Bălan , fusese (până 1909, când în Anexă la lucrarea Istoriografia românească din secolul al
5
XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea referitoare la
* Andrei Ghidiu, Iosif Bălan, Monografia orașului Banatul medieval, vol. II, Editura Eurostampa, Timișoara, 2010,
Cransebeș, Editura autorilor, Tiparul Tipografiei și Librăriei p. 278, nota 1).
diecezane, Caransebeş, 1909. 6 Iosif Bălan publicase în anul 1897, la Caransebeş,
1 Carmen Albert, Cercetarea monografică în Banat lucrarea (amintită deja mai sus) Iancu de Huniad, cercetare
(1859-1948), Editura Modus PH, Reşiţa, 2002. istorică, autorul folosind, ca sursă de informare, lucrarea lui Paul
2 Ibidem, p. 166. Hunfalvy, Az oláhok története (Istoria românilor până la Mihai
3 Ibidem. Viteazul), apărută în 1894, sub auspiciile Academiei Maghiare.
4 De la a cărui naștere s-au împlinit în acest an (mai exact Acesta recunoştea originea română a lui Iancu de Hunedoara
pe 15 ianuarie) 170 de ani. Date biobibliografice despre Andrei (amănunte despre acesta vezi la nota 17 din studiul de față).
Ghidiu vezi la finalul studiului de față. Faptul este cu atât mai semnificativ – scrie Iosif Bălan – cu cât
5 În Monografia oraşului Caransebeş există o succintă istoricul maghiar Paul Hunfalvy „în toată viaţa lui s-a ocupat
biografie a lui Iosif Bălan, care cuprinde informaţii despre acesta, cu istoria românilor având tendinţa de a dovedi că românii abia
însă numai până la data apariţiei lucrării amintite. Din biografia prin secolul al 13-lea ar fi venit în ţara aceasta din Peninsula
respectivă aflăm că Iosif Bălan s-a născut în Gornea-Liubcova Balcanică, furişându-se pe nesimţite” (Iosif Bălan, op. cit., p. 5).
(jud. Caraș-Severin), a urmat şcoala elementară, în limba 7 Îndeosebi de lucrările lui Frigyes Pesty.
română, la Sân-Mihai (localitate care, în prezent, este cuprinsă 8 Se pare că Andrei Ghidiu şi Iosif Bălan sunt primii
în Banatul Serbiei), a frecventat şcolile germane în Alibunar cercetători bănăţeni care folosesc, ca sursă documentară,

Pag. 19