Page 26 - morisena13_19
P. 26

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019



        începând din anul 1743, câteva mii de familii de sârbi, care  numele de familie ale primilor colonişti germani, dintre
        compuneau acea „miliţie rurală”, înfiinţată cu scopul de a  care unele s-au păstrat până în epoca contemporană, ca de
        apăra graniţa şi pentru a asigura „liniştea publică”, adică a  exemplu: Giel, Beitz, Neumann, Ochsenfeld, Rottinger.
        se opune răzvrătiţilor şi fugarilor.                       Această primă serie de colonişti germani a închiriat
              Se  pare  că  o  parte  dintre  aceşti  sârbi  au  fost  case  de  la  sârbi  și  români,  conviețuind,  deci,  alături  de
        aşezaţi  şi  în  comuna  Variaş.  Credem  aceasta,  pentru  că  locuitorii  mai  vechi. Au  trecut  câţiva  ani  până  ei  şi-au
        la  numai  câţiva  ani  de  la  această  colonizare,  din  anul  cumpărat  case  şi  s-au  izolat  de  populaţia  „naţională”
        1747,  încep  matricolele  bisericii  sârbe  din  localitate.  (sârbii și românii).
        Comuna avea în acest an deja un protopop, în persoana      În  anul  1792  mai  vin  din  Periam  26  de  familii
        lui Pavle Peici, ajutat de preotul Maxa Milutinovici, care  germane şi, mai târziu, încă 42, ajungându-se, astfel, la 118
        la moartea primului, deveni el însuşi protopop. Existenţa  familii germane în Variaş. De data aceasta, însă, cei veniţi
        a  doi  oameni  ai  bisericii  ne  face  să  credem  că  numărul  au primit imediat locuri de casă din partea proprietarului
        locuitorilor comunei în acei ani, era, probabil, destul de  feudal, care între timp devenise episcopul Verhovácz din
        mare. De interes este o notiţă din anul 1754, despre averea  Zagreb (Agram). Aceste familii de colonişti se înmulţesc
        protopopului Maxim Milutinovici, conform căreia, acesta,  atât de mult, încât în anul 1821 numărul lor era deja de
        împreună cu preotul Luca, aveau nu mai puţin de 60 de  1.180 de suflete .
                                                                            9
        „zile de arătură”, pământ, 14 cai, 70 de vaci, 20 de viţei,   În această perioadă se conturează profilul localității,
        308 oi, 32 de porci, 223 de stupi .                   ca  o  comună  colonizată  spre  sfârşitul  primei  jumătăţi  a
                                     5
              În  anul  1758,  într-un  inventar  al  bisericilor  din  secolului al XVIII-lea cu populaţie sârbă, care, într-o primă
        eparhia  Timișoarei  sunt  menționați,  la  Variaș,  preoții:  etapă  a  conviețuit  cu  o  populație  românească,  pe  care,
        Maxim Milutinovici, protopop, născut în localitate, 43 de  treptat, a asimilat-o, depășind-o numeric și fiind favorizată
        ani; Toma Viatovici, din Satchinez, 24 de ani, a învățat la  de  privilegiile  ilirice,  drepturi  acordate  populației  sârbe
        Timișoara, cu dascălul Ioan .                         de împăratul de la Viena. Din aceste vremuri se întâlnesc
                                6
              Într-o matricolă bisericească se menţionează că în  în  Variaş  nume  ca:  Braşovan,  Oltean,  Muntean,  Crișan,
        anul 1783, Variaşul ar fi avut deja 3.346 de locuitori, cifră,  Ardelean (prin maghiarizare, numele a devenit Erdelean),
        credem,  exagerată.  Însă  într-un  tabel   din  acele  timpuri,  Stamoran,  Solmoşan  etc.,  care  dovedesc  existenţa
                                          7
        apare comuna cu un număr de 261 de case – informaţie  populaţiei româneşti în localitate. Spre sfârşitul secolului
        mai veridică – dintre care 190 erau gospodării întregi, a 30  are  loc  și  colonizarea  germană,  iar  o  dată  cu  aceasta,
        de iugăre, 36 erau jumătăţi, 20 pătrimi, iar 15 gospodării  profilul localității este conturat.
        nu aveau deloc pământ.                                     La mijlocul secolului al XVIII-lea, comuna Variaş
              Pe lângă coloniştii sârbi – care se aşează, aşa cum  era o aşezare însemnată, mai mică totuşi decât comunele
        am menţionat, spre sfârşitul primei jumătăţi a secolului al  „naţionale” din apropiere (Secusigiu, Satchinez, Saravale),
        XVIII-lea, spre sfârşitul celei de-a doua jumătăţi a aceluiaşi  dar mai mare decât satele din zonă ale coloniştilor germani,
        secol, în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea (1765-  care s-au întemeiat tot în acea perioadă, adică între 1763-
        1790),  care  continuă  şi  mai  activ  politica  de  colonizare  1767 (Biled, Bulgăruş, Tomnatic).
        a mamei sale, Maria Tereza (1740-1780), se stabileşte în   Locuitorii  comunei  se  ocupau  cu  agricultura,
        comuna  Variaş  populaţia  germană. Astfel,  în  anul  1786  creşterea vitelor şi stupăritul . Coloniştii sârbi şi germani
                                                                                       10
        sosesc aici 50 de familii de colonişti, însă nu direct din  erau favorizaţi de regimul habsburgic, având impozite mai
        Germania, ci din alte sate deja existente în Banat şi anume,  mici în comparaţie cu populaţia românească şi posedând
        din Periam, Iecea Mare, Gottlob etc. Aceşti primi colonişti  suprafeţe de pământ mai uniforme ca suprafaţă şi calitate
        erau  copiii  unor  familii  numeroase,  care  au  sperat  să-şi  a solului. De aceea, sârbii şi germanii erau mai înstăriţi.
        găsească un rost în Variaş. La sosirea în localitate, fiecare  În satele „naţionale” (româneşti) contradicţiile între ţăranii
        familie a primit în folosinţă câte o „sesiune”  de pământ,  bogaţi  şi  săraci  erau  mai  mari .  Locuitorii  români  ai
                                                                                           11
                                                8
        care se compunea din 24 de iugăre pământ arabil, 6 iugăre  Banatului erau supuşi unei exploatări duble, atât din partea
        păşune, un iugăr grădină şi loc de casă. Din matricolele  împăratului,  cât  şi  din  partea  bisericii,  fiind  obligaţi  să
        bisericii catolice (care încep cu data de 18.08.1888) reies  lucreze în condiţii foarte grele (epidemii, repetatele invazii
                                                              turceşti). Cu toate acestea, s-au stors în mod solidar de la
              5 J. Tittenhofer, op. cit., p.16-18;  Leo Hoffmann, Kurze
        Geschichte der Banater Deutschen (Scurtă istorie a germanilor   9 Leo Hoffmann, op. cit., p. 91.
        din Banat), Timişoara, 1925.                               10  J.M.  Koralinsky,  Geografisch  –  Historisches  und
              6 I.D. Suciu, R. Constantinescu, op.cit., p. 282.  Produkten – Lexicon von Ungarn (Lexiconul geografic-istoric al
              7 Leo Hoffmann, op. cit.,  p. 82.               Ungariei), Pressburg, 1786.
              8 Sesie.                                             11 Leo Hoffmann, op. cit., tabelul de la p. 82.


        Pag. 24
   21   22   23   24   25   26   27   28   29   30   31