Page 27 - morisena13_19

Revistă de cultură istorică

ţărănimea bănăţeană bogăţii imense, aşa cum mărturiseşte locuitori, a fost faptul că în acelaşi an (1793) s-a înfiinţat
un funcţionar imperial în 1759, că „….Banatul livrează o şcoală germană catolică, cu o clasă. În localitate exista
anual suma de un milion de galbeni (ducaţi), deşi încă o şi o şcoală confesională ortodoxă sârbă, tot cu o clasă .
15
mare parte este acoperită cu mlaştini”. Fostul învăţător şi director, Johann Heim, menţionează
Acesta era reversul planului de refacere paşnică a numele primilor dascăli germani: I. Greberhardt, între
Banatului, al contelui Florimund de Mercy şi preamărit de anii 1793-1796, urmat de Christof Nimsgern, în perioada
istoriografia modernă. 1796-1806. Tot Heim afirmă că nu mult mai târziu, în
Donaţia Banatului, în anul 1778, de către împărăteasa perioada când funcţiona învăţătorul Michael Huber
Maria Tereza, feudalilor unguri, „ca recunoştinţă” pentru (1806-1836), probabil începând cu anul 1810, şcoala
serviciile aduse împărăţiei, însemna pentru Curtea de la germană s-a lărgit la două clase. Fireşte că aceste şcoli
Viena un nou prilej de îmbogăţire, în schimb, pentru se aflau atunci pe o treaptă inferioară, fiind suprapopulate
populaţia Banatului a însemnat o înrăutăţire simţitoare şi mult prea neîncăpătoare pentru numărul destul de
a nivelului de trai. „Administraţia camerală timişeană” mare de copii. Lăudabil pentru acea perioadă din zorii
a pregătit vânzarea provinciei unor proprietari feudali, epocii moderne este faptul că existau şcoli în comună.
începând cu anul 1781. Acest lucru se făcea uitându- Se spune chiar, că în prima jumătate a secolului al XIX-
se promisiunile solemne, scrise, date de împărat, ca de lea şcoala germană a fost în repetate rânduri evidenţiată,
exemplu: „Patentul comisarului imperial Falckh”, în care iar învăţătorul superior Michael Huber a fost decorat cu
se preciza că „….niciodată nu se vor arenda şi nicidecum „Crucea de argint cu coroană”.
vinde satele colonizate” . La scurt timp după a doua colonizare germană,
12
Printr-o astfel de vânzare (sau câteodată şi prin survine şi mutarea localităţii din poziţia iniţială, care se
donaţia către un favorit, aşa cum a fost cazul localităţii afla dincolo de actuala cale ferată, în direcţia nord-vest, la
Lovrin), satul devenea, cu tot ce aparţinea de el, proprietate circa 300 de metri de la marginea de nord a aşezării actuale.
feudală, iar locuitorii, iobagi. Această soartă a avut-o şi Prin dispoziţia nr. 5388, din 21 mai 1794, dată de forul
comuna Variaş. regal al administraţiei, a fost ordonată mutarea comunei
În anul 1792, episcopul de Zagreb (Croaţia), în poziţia actuală, pe un loc mai înalt, din motive sanitare,
Maximilian Verhovácz, era despăgubit pentru pământurile dar poate şi din necesitatea de a fi situată la şoseaua care
din Croaţia, donate de stat coloniştilor din „graniţa lega Seghedinul de Timişoara (prin Sânnicolau-Mare –
militară”, cu 6.001 de iugăre din teritoriile imperiale ale Saravale – Variaş – Satchinez – Sânandrei). Descoperirea
comitatului Torontal, cuprinzând satele: Biled, Cărpiniş, vestigiilor unor case situate în vechea poziţie a comunei
Iecea Mare, Periam și pusta Pakacz (azi comuna Şandra). certifică faptul că satul avea, şi înainte de mutare,
Din comitatul Timiş doar comuna Variaş devenea dimensiuni considerabile pentru acea vreme.
proprietate bisericească, situaţie în care va rămâne până Strămutarea localităţii s-a realizat la trei ani de
în anul 1911. la dispoziţia menţionată mai sus, deci în anul 1797, sub
Dacă până acum ţăranul era obiect de exploatare conducerea inginerului imperial Josef Nep. Zwing. De
fiscală doar pentru împăratul de la Viena, de acum înainte la el avem o mapă din care rezultă mărimea şi aşezarea
el este îndatorat să efectueze şi claca cu cai, 52 de zile satului. Variaşul avea forma unui patrulater prelungit,
pe an, cu mâna, până la 104 de zile pe an, fiind, totodată, compus din şase străzi orientate în direcţia est-vest, tăiate
obligat să dea şi zeciuiala . La acestea se adăugau de o stradă principală, şi alte două laterale, toate străzile,
13
jurisdicţia feudalo-bisericească, despotismul, bătaia etc., între ele, fiind paralele. Cu alte cuvinte, comuna a primit
aşa că situaţia socială a ţăranului nostru se va înrăutăţi forma pe care, în linii mari, o are şi astăzi. Lăţimea satului
considerabil sub stăpânirea episcopală. era următoarea: de la strada principală spre est erau 12
16
Totuşi, noul stăpân s-a grăbit să-şi arate „interesul” curţi (gospodării), fiecare a câte 20 de stânjeni lăţime ; de
pentru credincioşii săi supuşi. În 1793 s-a numit pentru la strada principală spre vest, cele două străzi dinspre nord
populaţia germană din Variaş un diacon (capelan), iar în aveau 18 curţi (în partea ilirică), iar cele două străzi sudice,
14
comună se înfiinţa o capelă. Lăudabil şi de folos pentru doar 15 curţi (în partea germană). Tot pe baza ordinului sus-
citat, trebuiau despărţiţi coloniştii germani de „populaţia
12 Johann Wolf, Cu privire la istoria colonizării Banatului naţională” (sârbii şi românii). Astfel că germanii au ocupat
cu ţărani germani în secolul al XVIII-lea, în „Neuer Weg”, cele două străzi spre sud (compuse din 112 case, pe baza
Bucureşti (7 articole apărute între 10.12.1954-24.01.1955). registrului de impunere), iar cele patru străzi nordice (de
13 Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de
cereale, de vite etc. 15 Prima menţiune documentară a şcolii sârbe a fost în
14 Slujitor al cultului aflat pe prima treaptă a ierarhiei anul 1776.
preoţeşti. 16 Un stânjen austriac = 1,89 metri.

Pag. 25