Page 28 - morisena13_19

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019

la nr. 110 până la nr. 368, deci 258 de case), formau „satul în proprietatea familiilor respective. Bineînţeles că pe
iliric” (sârbo-român) , devenit mai târziu „satul sârbesc”. durata contractului, ţăranii aveau de suportat obligaţii
17
Biserica ortodoxă era aşezată la mijlocul străzii a foarte mari: câte un florin de iugăr arendă, a zecea parte
doua, iar peste drum se afla şcoala trivială ilirică (şcoala din toată recolta, care trebuia transportată la Timişoara sau
confesională ortodoxă, pentru copiii sârbi şi români). la Becse (pe Tisa). În plus, fiecare contractualist trebuia
19
Capela catolică era situată în colţul de nord-vest al străzii să muncească, cu forţa proprie, 2 iugăre din pământul
numite „bătrâne” (azi strada a VI-a), şcoala fiind în colţul seniorului. Existau şi alte obligaţii, în aşa fel, încât,
18
de nord-est al aceleiaşi străzi. condiţiile fiind insuportabile, majoritatea contractualiştilor
Mai amintim că din anul 1794 datează cel mai a ales fuga ca singură scăpare din acest jug. Conform
vechi document scris (în limba germană), existent încă unui înscris din parohia locală, până în 1836 n-au rămas
în comună şi anume o obligaţie (ein „Verbindnis”) a nici jumătate din numărul iniţial al contractualiştilor. În
locuitorilor catolici, de a respecta cu stricteţe patru zile ciuda tuturor greutăţilor, unii au rezistat cu cerbicie până
pe an ca sărbători religioase. Se prevedea că acela care va la expirarea contractului, când, conform convenţiei, se
lucra în aceste zile va avea de suferit o pedeapsă dublă: puteau considera stăpâni pe lotul lor, refuzând să mai
din partea comunei şi a bisericii. Reiese de aici cu câtă plătească arenda. Atunci, episcopul şi-a încălcat în mod
seriozitate a ştiut stăpânul episcopal să le impună supuşilor flagrant cuvântul şi a denunţat contractul. Contractualiştii
lui respectarea normelor rituale. S-a preocupat totodată au pierdut procesul intentat episcopului (28.06.1866) şi
să ridice şi edificiile religioase în Variaş: în 1817 casa prin urmare, au fost deposedaţi de pământ, aceasta fiind
parohială şi apoi, în anul 1821, actuala biserica catolică. o dovadă elocventă a inechităţii „dreptului feudal”. Doar
Actuala biserică ortodoxă sârbă s-a ridicat în anul 1828. locul de casă şi grădina le puteau răscumpăra ţăranii, după
Un capitol important din istoria comunei îl ce, timp de 30 de ani au trudit în speranţa că vor deveni
constituie evenimentul întemeierii şi colonizării aşa- proprietari pe pământul lucrat. Este evident că majoritatea
numitei „Strada Nouă”. Istoria legată de această stradă contractualiştilor au fost complet ruinaţi.
este ilustrativă pentru lăcomia, exploatarea şi despotismul Acest eveniment din istoria comunei Variaș,
cercurilor bisericeşti de la acea vreme. După ce căzuseră, demonstrează că ţărănimea de aici a avut acelaşi destin
prin „graţia lui Dumnezeu şi generozitatea imperială”, tragic şi a apelat, în linii mari, la aceleaşi forme de protest ca
cele 2.210 iugăre de pământ ale comunei Variaş în posesia oamenii obidiţi din alte zone ale ţării. Exemplul menţionat
episcopului Verhovácz, acesta le dădu pentru 2 florini de mai sus, de exploatare cruntă a ţăranilor şi de încălcare a
iugăr – bineînţeles şi în schimbul zeciuielii – varieşenilor unui act legal, contrazice imaginea idilică despre Banat,
în arendă. În anul 1815, episcopul a mărit renta de arendare pe care unii istorici au încercat să o impună, afirmând că în
la 5 florini şi 2 pfunzi de unt (circa un kilogram) de fiecare acest ţinut ar fi fost numai „timpuri de aur”.
iugăr. După o rezistenţă hotărâtă din partea ţăranilor, s-a E foarte probabil ca strămoşii varieşenilor să se fi
ajuns la un acord: renta de arendare să fie de 4 florini pentru opus exploatării feudale şi în forme mai radicale. Anul
pământul arabil şi 4 florini şi 2 pfunzi de unt pentru păşune. 1848, an revoluţionar în întreaga Europă, a însemnat şi
În anul 1830 însă, episcopul a revenit asupra cererii sale de pentru locuitorii Variaşului trezirea şi manifestarea unui
5 florini, ferm hotărât să nu cedeze de la această pretenţie. spirit înnoitor. Dintr-o „scrisoare de plângere”, aflăm
Ţăranii nu au vrut să accepte această exigenţă că îndeosebi în rândurile populaţiei sârbe domnea un
20
a episcopului şi au renunţat în întregime la arendarea adevărat spirit revoluţionar în 1848. Şi printre germani,
pământurilor episcopale. Aceasta a fost cauza pentru împărţiţi în două opinii divergente , se manifesta o
21
care în anul 1831 au fost aduse din alte sate bănăţene, efervescenţă transformatoare. În vârtejul evenimentelor,
78 de familii germane şi 24 de familii sârbeşti (în total
102 familii), care au fost colonizate în Variaş şi astfel, 19 Astăzi Bečej, în Serbia (Banatul sârbesc).
s-a întemeiat „Strada Nouă”. Fiecare familie colonizată 20 Având privilegiile ilirice acordate de Viena şi nea-
a primit în folosinţă câte 30 de iugăre de pământ, pe jungând la nicio înţelegere cu Budapesta, sârbii au fost de partea
timp de 30 de ani, perioadă după care, conform art. 2 Imperiului Austriac în această revoluţie. Drept răsplată pentru
din „Contractul” încheiat între seniorul bisericesc şi aşa- atitudinea sârbilor, împăratul Franz Iosif a unit Banatul cu
zişii „contractualişti”, pământul urma să treacă definitiv Voivodina Sârbească într-o singură provincie (între 1849-1860),
subordonată direct Vienei şi având sediul la Timişoara.
17 Curtea imperială de la Viena i-a inclus pe români 21 O importantă parte a germanilor erau de partea
şi sârbi într-o singură naţiune, artificial creată pe criterii revoluţiei maghiare, din motive sociale, deoarece Kossuth a
confesionale, naţiunea ilirică (n.r.). decretat desfiinţarea iobăgiei.
18 Pentru că pe strada a IV-a actuală locuiau multe familii
româneşti, germanii au numit-o „Wallasch – Gass” (n.r.). (Continuare în pag. 47)

Pag. 26